O nouă cercetare internațională dezvăluie că rețeaua de drumuri din vremea Imperiului Roman era mult mai extinsă decât se credea. O hartă digitală modernă arată că drumurile Romei însumau aproape 300.000 de kilometri și acopereau 4 milioane de kilometri pătrați.
Imperiul Roman acoperea aproximativ 5 milioane de kilometri pătrați și găzduia 60 de milioane de locuitori. Această populație uriașă era conectată de o rețea de drumuri de lungă distanță, construită pentru a lega teritorii îndepărtate aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanță.
Drumurile romane erau concepute pentru rezistență maximă, cu straturi care ajungeau la unul sau chiar doi metri adâncime. În Italia, suprafețele erau adesea pavate cu rocă vulcanică sau calcar, pentru o durabilitate sporită.
Rețeaua rutieră includea și borne kilometrice, esențiale pentru orientare și pentru calcularea duratei unei călătorii. Aceste indicatoare ajutau curierii, comercianții și armata romană să estimeze traseele, timpul de deplasare și costurile transportului.
Datorită descoperirilor arheologice și documentelor antice, cercetătorii pot reconstitui astăzi imaginea impresionantă a infrastructurii romane.
Setul de date Itiner-e a folosit informații din surse arheologice, hărți topografice și imagini satelitare. Analiza a dus la o creștere spectaculoasă de 59% față de cartografierea anterioară, care includea 188.555 de kilometri de drumuri romane.
Din cele 14.769 de segmente de drum identificate, o treime sunt drumuri principale de lungă distanță, precum faimoasa Via Appia, care lega Roma de sudul Italiei. Celelalte două treimi reprezintă drumuri secundare, multe dintre ele fără nume confirmat.
Cercetătorii notează că nivelul de precizie al datelor diferă semnificativ. 2,7% dintre drumuri au locații confirmate cu exactitate, 89,8% sunt trasee aproximative și 7,4% sunt rute ipotetice, reconstituite pe baza indiciilor existente.
Setul Itiner-e aduce îmbunătățiri evidente față de hărțile anterioare. Harta acoperă mai bine regiuni precum Peninsula Iberică, Grecia și Africa de Nord și include rute montane adaptate reliefului real. Cercetătorii nu au folosit linii drepte idealizate, ci trasee sinuoase cu o logică geografică autentică.
Deși noua hartă este mult mai detaliată, ea nu include toate rețelele locale descoperite în jurul Romei sau în alte zone rurale. Setul Itiner-e este considerat cel mai complex proiect de cartografiere a drumurilor romane realizat până acum.
Itiner-e integrează și elemente din interfața digitală Orbis, realizată de Universitatea Stanford. Aceasta calculează timpul necesar pentru călătorii în lumea antică, pe baza unor viteze standard:
Aceste valori sunt utile, dar omit cel mai esențial element: căruțele trase de catâri. Catârii erau preferați în Imperiul Roman datorită rezistenței superioare și capacității de a transporta încărcături grele. Ei reprezentau mijlocul principal de transport pentru pasageri și mărfuri.
Prin folosirea noii hărți, cercetătorii pot analiza mult mai precis logistică romană. Harta permite corelarea rutei drumurilor cu orașele cunoscute și ajută la înțelegerea modului în care circulau bunurile, informațiile și soldații.