SUA și Uniunea Europeană au reuşit să ajungă la un acord și să evite un conflict care ar fi putut demara un război comercial. Acest acord presupune taxe vamale de 15% pentru majoritatea exporturilor europene, inclusiv pentru industria auto. În schimb, UE promite investiții masive în energie, echipamente militare și infrastructură americană, în încercarea de a menține stabilitatea economică transatlantică și de a calma tensiunile comerciale cu Washingtonul.
Într-un context tensionat, în care un conflict comercial major părea inevitabil, SUA și Uniunea Europeană au ajuns la un acord de ultim moment care modifică fundamental relațiile comerciale dintre cele două puteri. Conform înțelegerii, exporturile europene către SUA vor fi taxate cu un tarif general de 15%, evitând astfel aplicarea unor taxe de până la 50% amenințate anterior de administrația Trump.
Anunțul oficial a fost făcut duminică, la finalul unei întrevederi cruciale dintre președintele american Donald Trump și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Trump a subliniat că tarifele vizează în special industria auto, dar că produsele farmaceutice și metalele sunt exceptate.
„Oțelul și aluminiul rămân așa cum sunt”, a precizat liderul american.
Acordul intervine cu doar câteva zile înainte de termenul impus de Washington pentru intrarea în vigoare a tarifelor mărite și vine după luni de presiuni intense exercitate de Casa Albă asupra UE pentru a reduce deficitul comercial și a oferi mai multe oportunități pentru exportatorii americani, notează Bloomberg.
Pentru a evita escaladarea tensiunilor, Uniunea Europeană s-a angajat să realizeze investiții masive în economia americană. Conform declarațiilor făcute de Trump, blocul comunitar va achiziționa energie în valoare de 750 de miliarde de dolari și va investi suplimentar 600 de miliarde de dolari în SUA, peste nivelul actual.
În plus, UE a acceptat să deschidă piețele europene pentru produsele americane, aplicând tarife zero pentru o serie de bunuri. Un alt punct sensibil – cooperarea militară – a fost abordat direct prin angajamente privind achiziționarea unor „cantități uriașe” de echipamente militare produse în SUA.
Aceste măsuri, considerate de unii analiști drept cedări strategice, sunt prezentate de partea europeană drept o soluție echilibrată care salvează relațiile economice transatlantice și evită o recesiune globală generată de sancțiuni și represalii comerciale.
Cu un comerț transfrontalier de 1,7 trilioane de dolari în joc, miza nu putea fi mai mare. Acordul dintre SUA și UE vine ca o gură de aer proaspăt pentru piețele internaționale, care au fost în alertă maximă în ultimele luni, temându-se de efectele în lanț ale unei confruntări economice între cele mai mari două economii ale lumii.
Președintele Trump a declarat că înțelegerea va aduce „stabilitate și predictibilitate” în relațiile comerciale, în timp ce Ursula von der Leyen a subliniat că pactul răspunde unei nevoi de reechilibrare.
„Punctul de plecare a fost un dezechilibru. Am vrut să reechilibrăm comerțul și să menținem un flux comercial sănătos peste Atlantic”, a declarat von der Leyen.
Totuși, unii critici avertizează că acceptarea unor tarife de 15% poate crea un precedent periculos și subminează capacitatea UE de a negocia în termeni egali. În același timp, promisiunea de a cumpăra masiv energie și armament din SUA ar putea fi privită ca o apropiere geopolitică menită să contracareze influența Rusiei și Chinei.
Industria auto europeană – în special producătorii germani – este cea mai afectată de noile tarife. Deși o taxă de 15% este considerabil mai mică decât amenințarea inițială de 50%, ea reprezintă totuși o povară financiară semnificativă într-un sector deja afectat de tranziția către electrificare și probleme în lanțurile de aprovizionare.
Pe de altă parte, SUA obține un dublu avantaj prin care își protejează industria internă și își extinde influența economică în Europa. În plus, investițiile promise de UE în infrastructura energetică și în apărare vor stimula sectoare-cheie ale economiei americane.
Pentru consumatori, efectele pot fi resimțite în creșterea prețurilor la anumite bunuri importate din Europa, dar și într-o eventuală redirecționare a investițiilor europene către SUA, în detrimentul unor proiecte interne în statele membre.