Țările care au acumulat cele mai mari rezerve de aur în ultimele decenii. Unde se află România în clasamentul global

De la începutul anilor 2000, aurul a revenit treptat în centrul strategiilor monetare ale statelor, pe fondul inflației, al crizelor financiare și al tensiunilor geopolitice. Dacă în anii ’90 metalul prețios părea un activ secundar, ultimele două decenii au marcat o schimbare clară de paradigmă. Băncile centrale din întreaga lume au început să își majoreze constant rezervele de aur, o tendință care s-a accelerat vizibil după 2010 și a explodat după 2020.

Un grafic realizat de Aneesh Anand, pe baza datelor furnizate de Consiliul Mondial al Aurului, FMI, Banca Mondială și băncile centrale naționale, arată care sunt țările ce au acumulat cele mai mari cantități de aur între 2000 și 2024. Analiza scoate în evidență nu doar liderii clasamentului, ci și diferențele majore de strategie dintre economiile emergente și cele din Uniunea Europeană.

Rusia și China, campioanele absolute ale acumulării de aur

Datele arată că Rusia și China domină detașat clasamentul global, conform visualcapitalist.com. Rusia și-a majorat rezervele de aur de la 384,4 tone în anul 2000 la 2.332,7 tone în 2024, o creștere de aproximativ 1.948 de tone. China urmează foarte aproape, cu un plus de 1.885 de tone, de la 395 de tone la aproape 2.280 de tone.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Împreună, cele două state concentrează mai mult de jumătate din totalul aurului achiziționat de băncile centrale la nivel global în acest interval. Strategia lor este una explicită: reducerea dependenței de dolarul american și protejarea rezervelor naționale în fața sancțiunilor, inflației și riscurilor geopolitice.

Economiile emergente accelerează cumpărările

În afara Rusiei și Chinei, mai multe economii emergente au înregistrat creșteri semnificative. India și-a mărit rezervele cu aproximativ 518 tone, ajungând la peste 876 de tone în 2024, pe fondul volatilității monedei și al inflației persistente. Turcia a adăugat peste 500 de tone, într-un context marcat de devalorizarea lirei și de instabilitate economică.

Polonia este un caz relevant în Europa Centrală și de Est, cu o creștere de circa 345 de tone, în timp ce Kazahstanul a adăugat peste 220 de tone, consolidându-și poziția regională. Țările din Golf, precum Arabia Saudită și Qatar, au ales și ele aurul ca instrument de diversificare, în paralel cu strategiile economice din cadrul programelor de tip Vision 2030.

Unde se află România în acest peisaj global

În contrast cu aceste strategii agresive de acumulare, România a ales o abordare mult mai conservatoare. Rezervele de aur ale României s-au menținut relativ constante în ultimele două decenii, situându-se în jurul valorii de 103–104 tone.

Potrivit datelor publice ale Băncii Naționale a României, România deținea aproximativ 103,6 tone de aur în anul 2000, nivel care este aproape identic cu cel din 2024. Practic, România nu a urmat tendința globală de acumulare accelerată, preferând stabilitatea și conservarea rezervelor existente. Această strategie plasează România într-o categorie distinctă față de state precum Polonia sau Ungaria, care au ales să își majoreze semnificativ rezervele în ultimii ani. De exemplu, Ungaria a crescut de la aproximativ 3 tone în 2000 la peste 110 tone în 2024, o schimbare radicală de politică monetară.

În plus, BNR nu a mai făcut achiziții de aur și pentru motivul că producția de aur a României s-a oprit, mulți ani, Banca Națională fiind principalul beneficiar al aurului extras din România.

De ce România nu a acumulat aur masiv

Explicația ține de filosofia de politică monetară adoptată de BNR. România a mizat pe stabilitatea rezervelor și pe diversificarea acestora prin alte active, inclusiv valută și titluri externe. De asemenea, o parte semnificativă a aurului României este păstrată în afara țării, în special la Banca Angliei, pentru a facilita operațiuni financiare și pentru a beneficia de un grad ridicat de lichiditate și securitate.

În context european, România nu este un caz singular. Mai multe state din UE au ales să își mențină rezervele de aur relativ constante, spre deosebire de economiile emergente, care văd aurul ca pe un instrument de protecție strategică împotriva riscurilor externe.

Aurul, barometru al neîncrederii globale

Creșterea accelerată a rezervelor de aur la nivel mondial reflectă o realitate mai amplă: scăderea încrederii în sistemul financiar global dominat de dolar și accentuarea fragmentării geopolitice. Faptul că, în prezent, băncile centrale dețin mai mult aur decât titluri de trezorerie americane este un semnal puternic al acestei schimbări.

Pentru România, menținerea unui nivel stabil al rezervelor de aur indică o abordare prudentă, dar ridică și întrebări privind adaptarea la noile tendințe globale.