Topul planetar al luxului absolut. Cele mai scumpe lucruri pe care omenirea le poate cumpăra, la prețuri care par science-fiction

În economia globală, anumite mărfuri și active sunt extrem de căutate pentru valoarea lor extrem de ridicată, care depășește cu mult pragurile obișnuite ale pieței. Cele mai scumpe lucruri de pe planetă atrag atenția prin costurile lor exorbitante, fiind adesea simboluri ale puterii, resurselor rare sau ale inovației tehnologice avansate. Un exemplu impresionant îl reprezintă „marfa” care se plasează pe locul întâi în această ierarhie, cu o valoare estimată de 59,8 trilioane de dolari.

În dimineața zilei de 24 septembrie 2023 o capsulă spațială a apărut pe cerul de deasupra poligonului de testare și antrenament din Utah al Departamentului Apărării al SUA. Aceasta aducea un recipient care conținea 121 grame de material de pe suprafața unui asteroid numit Bennu. De zeci de ani, de când astronauții Apollo au returnat roci lunare pentru analiză, astronomii și oamenii de știință planetari au fost dornici să pună mâna pe mostre din alte corpuri cerești. Dar abia în ultimii ani tehnologia le-a permis să facă acest lucru.

În ianuarie 2025, oamenii de știință au confirmat că asteroidul are chiar o varietate mai bogată de materie organică decât cea de pe Pământ și conține toate ingredientele care alcătuiesc ADN-ul. Mostrele sunt acum una dintre cele mai scumpe substanțe de pe Pământ, ajungând la un preț extraordinar de 9,6 milioane de dolari pe gram. Dar această mostră nu este singurul material care are un preț uriaș. Multe alte materiale incredibil de rare și scumpe depășesc cu mult costul de achiziție al mostrei de asteroid.

Profit uriaș pentru Administrația Trump din tranzacția TikTok în SUA

10:17

Șase români în topul miliardarilor lumii. Ce averi au aceștia?

09:03

Acestea sunt 7 cele mai scumpe mărfuri din lume – deși merită menționat că, deoarece multe dintre substanțele de aici nu sunt comercializate ca mărfuri comune, estimările prețurilor pot varia foarte mult.

7. Heliu-3 – 96.000 USD pe gram

Heliul-3 este un izotop ușor al heliului, ceea ce înseamnă că îi lipsește al doilea neutron găsit în varietățile comune ale acestui gaz. Este rar în atmosfera Pământului și cea mai mare parte provine din dezintegrarea radioactivă a izotopului de hidrogen tritiu, care este, de asemenea, o substanță rară.

Tritiul, evaluat la aproximativ 29.000 de dolari pe gram, este utilizat în arme nucleare și în unele tipuri de reactoare nucleare. Cu un timp de înjumătățire de puțin peste 12 ani, produce constant heliu-3, însă producția anuală mondială este de doar între 10 și 20 kg.

Cea mai mare parte a acestei producții este gestionată în instalații guvernamentale speciale, cum ar fi cele controlate de Departamentul Energiei al SUA, care îl pun apoi la dispoziție în scopuri comerciale și de cercetare.

Izotopul este foarte căutat pentru instrumentele de inspecție nucleară datorită capacității sale de a detecta neutronii rătăciți. Poate fi utilizat și în sistemele criogenice avansate necesare computerelor cuantice și dispozitivelor supraconductoare.

În viitor, ar putea servi drept combustibil curat pentru reactoarele de fuziune nucleară, dar aici cererea ar depăși în mod clar oferta actuală. Totuși, se crede că suprafața lunară a absorbit atomi de heliu-3 pe parcursul întregii sale existențe de patru miliarde de ani, așadar izotopul ar putea – în teorie – să fie extras acolo și transportat înapoi pe Pământ, scrie BBC Science.

Costul unei astfel de operațiuni extraterestre, combinat cu valoarea izotopului în furnizarea de energie curată lumii, ar putea duce prețul la 3 milioane de dolari (aproximativ 2,5 milioane de lire sterline) pe gram.

6. Smaralde, rubine și safire – 483.000 USD pe gram

După cum vă va spune oricine căruia îi place să poarte lucruri strălucitoare, aceste pietre prețioase sunt foarte apreciate pentru utilizarea în bijuterii. Valoarea lor derivă din raritatea lor naturală și din frumusețea lor după ce piatra brută a fost prelucrată într-o bijuterie de către un meșteșugar priceput.

Smaraldele sunt mai rare decât diamantele obișnuite, dobândindu-și culoarea unică de la elementele crom și vanadiu din interiorul lor. Rubinele își iau, de asemenea, culoarea roșu intens de la crom. Safirele sunt renumite pentru albastru, dar pot apărea de fapt și în alte culori, în funcție de metalul prezent.

Patru factori influențează prețul unei pietre prețioase: ​​culoarea, nuanțele vii fiind cele mai rare; claritatea, cu mai puține imperfecțiuni care cresc prețurile; tăietura, dezvăluind abilitatea meșterului; și caratele, pietrele mai mari fiind mult mai rare și, prin urmare, mai valoroase.

5. Diamante roșii – 4,7 milioane de dolari pe gram

Valoarea diamantelor roșii provine din raritatea lor extremă, fiind cunoscute mai puțin de 30 de diamante în întreaga lume. Acestea se găsesc doar în câteva mine de diamante din Australia, Brazilia și Africa de Sud, iar majoritatea provin dintr-un anumit loc: Mina de Diamante Argyle din Australia de Vest.

Diamantele colorate, mai general, nu sunt neobișnuite, inclusiv diamantele portocalii, albastre și galbene. Adesea, acestea apar din cauza impurităților sub formă de alte elemente – cum ar fi azotul în cazul diamantelor galbene și borul în cazul celor albastre.

Totuși, misterul din spatele culorii diamantelor roșii rămâne nerezolvat, deoarece nu există impurități în ele. În schimb, oamenii de știință cred că structura cristalină a diamantului ar putea fi cumva contorsionată în timpul formării sale. Dacă acesta este cazul, modul în care lumina interacționează cu diamantul este cea care creează culoarea.

Majoritatea diamantelor roșii sunt mici, cântărind mai puțin de un carat. Cel mai mare exemplu nu a fost găsit în Australia, ci în Brazilia – cântărind 13,9 carate (2,8 g sau 0,1 oz) ca piatră brută și 5,11 carate (1 g sau 0,04 oz) atunci când sunt tăiate într-o bijuterie.

Acum este cunoscut sub numele de Diamantul Roșu Moussaieff, numit după bijutierul care l-a cumpărat în jurul anului 2001 pentru o sumă nedivulgată.

4. Mostre ale asteroidului Bennu – 9,6 milioane de dolari

Acestea au fost aduse de misiunea OSIRIS-REx care a vizat asteroidul Bennu, deoarece se credea că este un tip special de asteroid: unul bogat în molecule organice. Ca atare, ar putea conține informații fără precedent despre modul în care a început viața pe planeta noastră.

Mostrele vor oferi, de asemenea, informații științifice despre cum am putea devia un asteroid observat pe un curs de coliziune cu Pământul, precum și indicii despre viitorul explorării spațiale avansate – cum ar fi ce materiale am putea extrage din asteroizi.

Costul mostrei este calculat surprinzător de simplu: prin împărțirea costului misiunii la cantitatea de material returnată. În cazul OSIRIS-REx, proiectarea, lansarea și operarea s-au ridicat la aproximativ 1,1 miliarde de dolari.

Dacă totul ar fi mers conform așteptărilor, costul pe gram ar fi fost aproximativ dublu, deoarece misiunea trebuia să captureze doar aproximativ 60 g. Dar, cu un total de 121 g de asteroid, mostra s-a dovedit a fi mai puțin rară – și, prin urmare, mai puțin valoroasă.

3. Californiu-252 – 25,6 milioane de dolari pe gram

Californiul-252 (Cf-252) este un izotop radioactiv care nu se găsește în natură și poate fi produs doar în reactoare nucleare sau acceleratoare de particule. Așa cum sugerează și numele său, a fost produs pentru prima dată la laboratorul de radiații al Universității din California, în 1950.

Valoarea lui provine din faptul că este o sursă colosală de neutroni. Un singur microgram al izotopului poate produce aproximativ 139 de milioane de neutroni pe minut. Acest lucru îl face extrem de letal, dar crucial pentru anumite aplicații – una fiind în reactoarele nucleare, unde izotopul este utilizat pentru a declanșa reacțiile în lanț care produc energie.

Neutronii pot fi folosiți și pentru a privi în interiorul structurilor solide, ceea ce face ca Cf-252 să fie foarte căutat pentru dispozitivele de imagistică industrială. Radiografia cu neutroni, așa cum este cunoscută această tehnică, poate ajuta la detectarea coroziunii interne, a fisurilor sau a sudurilor defecte în multe componente ale mașinilor altfel impenetrabile.

O altă utilizare critică a sa este în medicină, în special ca parte a tratamentelor pentru cancer. Faptul că neutronii din Cf-252 sunt letali pentru celulele vii înseamnă că aceștia pot fi extrem de eficienți în radioterapiile cu țintă precisă împotriva celulelor canceroase.

De aceea, în ciuda costului său ridicat, Cf-252 este disponibil comercial. În SUA, este produs de Laboratorul Național Oak Ridge, din Tennessee. În Rusia, este sintetizat la Institutul de Cercetare a Reactoarelor Atomice, din Dimitrovgrad. Ambele produc mai puțin de un gram pe an.

La costul său uriaș contribuie faptul că până și aceste cantități mici necesită recipiente mari și bine protejate pentru a transporta substanța mortală în siguranță.

2. Fullerene endoedrice pe bază de atomi de azot – 134 de milioane de dolari

O fullerină este o moleculă care conține 60 de atomi de carbon aranjați într-o structură închisă care seamănă cu o minge de fotbal cu panouri pentagonale și hexagonale. În esență, atomii de carbon formează o structură asemănătoare unei cuști, despre care Designer Carbon Materials s-a gândit inteligent că ar putea prinde un atom de azot în interior.

Azotul este special deoarece câmpul magnetic generat de nucleul atomului interacționează cu cel generat de electronii săi. Acest lucru face ca electronii să treacă de la un nivel de energie la altul, producând echivalentul unui „ticăit” într-un ceas.

Așadar, în principiu, fulerena endoedrică pe bază de atomi de azot ar putea fi utilizată pentru a crea ceasuri atomice minuscule – care, printre altele, sunt însăși baza navigației prin satelit.

În prezent, ceasurile atomice din sateliții de navigație au aproximativ dimensiunea unor cutii de pantofi. Dar utilizarea acestei fulerene anume le-ar putea face să încapă într-un telefon mobil.

1. Antimateria – 59,8 trilioane de dolari pe gram

Cunoscut fanilor science fiction-ului drept sursa de energie care menține nava stelară USS Enterprise din Star Trek în mișcare cu viteză warp, antimateria a fost teoretizată de matematicianul englez Paul Dirac în 1928 și descoperită în realitate de Carl Anderson în 1932.

Când antimateria și materia intră în contact, se anihilează reciproc și se transformă în energie pură. De fapt, acest proces este cea mai eficientă modalitate cunoscută de a elibera energie în Univers.

Valorificarea antimateriei drept sursă de combustibil ar revoluționa totul. Ar rezolva nevoile noastre de energie pe Pământ și ar furniza atât de multă energie încât ar putea face călătoriile interstelare practice, propulsând navele noastre spațiale la o viteză fără precedent (chiar dacă motorul warp rămâne o născocire a imaginației).

Motivul costului său astronomic provine din modul în care este fabricat. În prezent, antimateria trebuie produsă artificial în acceleratoare de particule, cum ar fi acceleratorul de particule Large Hadron Collider (LHC) al CERN, situat subteran de-a lungul graniței franco-elvețiene.

Antimateria produsă de LHC este un produs secundar al experimentelor sale care explorează natura materiei. Cu alte cuvinte: oamenii de știință nu o cultivă ca atare. Recoltarea ei ar implica utilizarea unor „sticle” magnetice complexe, cunoscute și sub numele de capcane Penning, care împiedică antimateria să atingă pereții recipientului și să provoace o explozie.

Chiar dacă acest lucru ar fi posibil, costul producerii antimateriei este cu adevărat astronomic. Construcția LHC a costat în jur de 5,49 miliarde de dolari (aproximativ 4,5 miliarde de lire sterline) și funcționarea acestuia ajunge la aproximativ 977.000 de dolari (aproximativ 800.000 de lire sterline) pe an. În fiecare an, produce mai puțin de un nanogram de antimaterie.

Așadar, dacă nu vom avea o descoperire tehnologică miraculoasă, antimateria va rămâne o substanță tentantă, dar evazivă.