Programele de formare profesională destinate șomerilor au nevoie de o reorientare, astfel încât obiectivul principal să fie integrarea sustenabilă a absolvenților pe piața muncii, nu doar creșterea numărului de persoane care participă la cursuri. Aceasta este una dintre concluziile Curții de Conturi, în urma unui audit privind eficiența programelor derulate în perioada 2022-2024.
Misiunea de audit a vizat Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), fiind analizate atât modul în care sunt planificate și organizate cursurile, cât și rezultatele acestora în ceea ce privește reintegrarea șomerilor în muncă.
Una dintre principalele probleme identificate de Curtea de Conturi este lipsa unui mecanism național eficient și proactiv pentru actualizarea periodică a standardelor ocupaționale.
Auditul arată că procesul nu implică suficient de activ partenerii sociali și mediul de afaceri, iar întârzierile în actualizarea standardelor pot duce la o neconcordanță între ceea ce se predă în cadrul cursurilor și competențele solicitate de angajatori.
Curtea de Conturi recomandă Ministerului Muncii să intensifice colaborarea cu reprezentanții sectoarelor economice și cu autoritățile din educație, pentru accelerarea și sistematizarea actualizării standardelor ocupaționale și a nomenclatoarelor de calificări.
Un cadru predictibil de revizuire ar permite adaptarea mai rapidă a programelor la schimbările tehnologice și la evoluțiile pieței muncii.
Sistemul beneficiază de un cadru legal și procedural bine definit și a început să treacă printr-un proces de modernizare, inclusiv prin digitalizare, prin platforme precum ReCONECT.
Totuși, auditorii consideră că este necesară trecerea de la un model axat în principal pe respectarea procedurilor administrative la unul care urmărește mai ales calitatea, performanța și impactul programelor.
În prezent, mecanismele de monitorizare pun accent în special pe indicatori de volum, precum numărul participanților sau al cursurilor organizate. Curtea de Conturi recomandă introducerea unor evaluări sistematice care să măsoare calitatea procesului de predare, performanța formatorilor și relevanța programelor pentru cerințele reale ale angajatorilor.
O asemenea evaluare ar trebui corelată cu actualizarea mai rapidă a standardelor ocupaționale și cu o consultare constantă a sectoarelor economice.
Curtea de Conturi constată că programele de formare au fost adaptate, cel puțin parțial, la reducerea resurselor financiare disponibile. Au fost diversificate tipurile de cursuri și s-a pus un accent mai mare pe formele scurte de specializare, ceea ce a permis menținerea accesului la formare pentru un număr important de șomeri.
Există însă diferențe între programe în ceea ce privește rezultatele.
Un exemplu considerat eficient este ucenicia la locul de muncă, care asigură o legătură directă între formare și angajare. Potrivit auditului, acest tip de intervenție contribuie direct la integrarea profesională, însă nu este utilizat încă la o scară suficient de mare.
Curtea recomandă stimularea parteneriatelor cu mediul privat și dezvoltarea unor mecanisme prin care angajatorii să fie mai implicați în formarea viitorilor salariați.
Auditul nu indică un eșec general al programelor de formare. Curtea de Conturi admite că acestea au contribuit la integrarea pe piața muncii a unei părți dintre absolvenți și că intervențiile publice au avut un impact pozitiv.
Totuși, nivelurile de ocupare rămân moderate și există un potențial important de îmbunătățire.
Probleme precum șomajul de lungă durată și numărul tinerilor care nu sunt nici angajați, nici implicați în educație sau formare profesională – categoria NEET – continuă să reprezinte provocări importante.
Pe de altă parte, datele analizate de auditori indică și unele evoluții favorabile, inclusiv reducerea numărului de tineri NEET în perioada analizată.
Una dintre direcțiile recomandate de Curtea de Conturi este concentrarea resurselor publice către categoriile pentru care reintegrarea profesională este mai dificilă. În această categorie intră în special șomerii de lungă durată și tinerii NEET.
Instituția recomandă utilizarea mai extinsă a instrumentelor integrate de prognoză a pieței muncii, astfel încât autoritățile să poată anticipa mai bine competențele de care economia va avea nevoie.
De asemenea, este necesară o mai bună coordonare între instituțiile implicate în ocupare și educație, pentru ca programele de formare să fie corelate cu oferta educațională și cu necesarul de personal din economie.
Curtea de Conturi propune și flexibilizarea accesului la programele de formare profesională pentru persoanele din mediul rural. Distanța față de centrele de formare, resursele financiare limitate și accesul mai redus la informație pot reprezenta obstacole suplimentare pentru șomerii din aceste comunități.
În acest context, autoritățile sunt îndemnate să adapteze modul de furnizare a formării astfel încât aceasta să fie mai accesibilă și mai bine conectată la nevoile locale ale pieței muncii.
În paralel, parteneriatele pentru ucenicia la locul de muncă ar trebui extinse, astfel încât formarea să fie legată cât mai direct de oportunitățile reale de angajare.
Una dintre cele mai importante recomandări vizează perioada de după finalizarea cursurilor. Curtea de Conturi consideră necesară instituirea unui sistem cuprinzător de monitorizare post-formare, care să urmărească nu doar dacă o persoană a absolvit un curs sau s-a angajat imediat după acesta, ci și dacă își păstrează locul de muncă pe termen mai lung.
Astfel, eficiența programelor ar putea fi evaluată prin indicatori precum sustenabilitatea angajării și retenția absolvenților pe piața muncii.
În acest fel, succesul unui program de formare nu ar mai fi măsurat doar prin numărul de cursanți sau de diplome obținute, ci prin capacitatea sa de a produce competențe relevante și locuri de muncă stabile.
Concluzia auditului Curții de Conturi este că sistemul de formare profesională pentru șomeri trebuie să evolueze de la o abordare centrată pe activități și indicatori administrativi către una orientată spre rezultate.
Actualizarea rapidă a calificărilor, implicarea angajatorilor, extinderea uceniciei, accesul mai bun pentru persoanele din mediul rural și monitorizarea absolvenților după terminarea cursurilor sunt principalele direcții indicate.
Obiectivul final este ca banii publici investiți în formarea profesională să conducă nu doar la participarea la cursuri, ci la integrarea efectivă și durabilă a șomerilor pe piața muncii.