Venezuela, „cuiul lui Pepelea” în ecuația geopolitică dintre Vest și Est. Cum au „spulberat” SUA arhitectura de go a Chinei dintr-o mutare de poker

Beijingul susține că nicio țară nu ar trebui să acționeze ca „polițistul” sau „judecătorul” lumii, ca reacție la „operațiunea specială” a SUA în Venezuela. Încercările Washingtonului de a forța Caracas să rupă legăturile cu China și Rusia pentru a transfera resursele petroliere sub controlul companiilor americane sunt o „intimidare tipică”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe chinez, Mao Ning.

Reprezentantul Chinei a declarat marți la Consiliul de Securitate al ONU că mijloacele militare nu reprezintă o soluție la probleme. Utilizarea nediscriminatorie a forței va duce la crize și mai grave, spune Mao Ning într-o conferință de presă.

Reacțiile Chinei vin în lanț după ce Donald Trump, a declarat că Statele Unite sunt acum „la conducere” în Venezuela și că Washingtonul are nevoie de „acces total” la țară. Inclusiv la vastele sale rezerve de petrol. Aceste afirmații au amplificat temerile Beijingului privind pierderea influenței economice și strategice în regiune.

Eurostat: Producția de servicii a scăzut în România; evoluții pozitive la nivelul UE

22:03

DeepSeek anunță un nou model AI axat pe codificare

21:34

„Venezuela este un stat suveran, care deține suveranitate deplină și inalienabilă asupra resurselor sale naturale. Faptul că SUA au folosit în mod sfidător forța și cer acum controlul asupra petrolului venezuelean reprezintă punerea în aplicare a sloganului „America First” și o intimidare tipică”, a declarat diplomatul.

The lawful rights and interests of China in Venezuela must be protected. pic.twitter.com/MrXxWRv7BQ

— Mao Ning 毛宁 (@SpoxCHN_MaoNing) January 7, 2026

China e pregătită să colaboreze cu alte state pentru a respinge „legea junglei”

China consideră că toate statele trebuie să respecte căile de dezvoltare alese de popoarele altor țări și să respecte dreptul internațional, precum și scopurile și principiile Cartei ONU. Marile puteri, în special, ar trebui să dea un exemplu pozitiv, a precizat diplomatul.

„Nicio țară nu ar trebui să acționeze ca „polițistul” sau „judecătorul” lumii (…) China este pregătită să colaboreze cu alte state pentru a apăra autoritatea dreptului internațional, a respinge „legea junglei”, a se opune amestecului în treburile interne ale statelor și a susține în comun pacea și stabilitatea mondială”, a mai spus purtătorul de cuvânt al MAE chinez.

Statele Unite și China au interese majore în Venezuela, nu doar în competiția pentru resursele de petrol, ci și în controlul unui nod în cursa globală pentru influență și securitate energetică.

China: client și creditor al Venezuelei

China și Venezuela au construit de ani de zile o cooperare economică și financiară extinsă în jurul petrolului: Beijingul a acordat împrumuturi garantate cu petrol în valoare de zeci de miliarde de dolari și a devenit, de facto, principalul cumpărător al țițeiului venezuelean în perioada sancțiunilor occidentale. Mai mult, a absorbit până la 55–80% din exporturile țării în anumite luni. Preocuparea Beijingului e legată inclusiv de stabilitatea sistemului bancar chinez.

„Dacă SUA își ating obiectivele, iar creditorii americani sau deținătorii de obligațiuni din SUA devin creditori principali ai Venezuelei, creditorii chinezi s-ar putea confrunta cu riscuri mai mari de neplată”, avertizează Victor Shih, profesor la Universitatea din California, San Diego.

Aceste legături comerciale și financiare au oferit Chinei acces la resurse critice energetice într-o regiune unde companiile occidentale s-au retras din cauza sancțiunilor. Pentru Beijing, petrolul venezuelean este un element important al securității energetice și al stabilității aprovizionării, în special a rafinăriilor independente din China.

SUA își „securizează” influența și blochează prezența Chinei în Vest

Pentru Washington, resursele Venezuelei sunt, de asemenea, o miză strategică din motive energetice. Petrolul Venezuelei este atractiv pentru rafinăriile americane de pe coasta Golfului, și un acces stabil ar fi văzut ca o consolidare a securității energetice americane pe termen lung.

Dar pe lângă partea comercială, interesul american este și geopolitic și ideologic. SUA caută să reducă influența Beijingului într-o regiune considerată tradițional parte a sferelor sale de interes (conform doctrinei Monroe). Inclusiv prin presiuni pentru ca Venezuela să rupă legăturile economice și diplomatice cu China și alți actori ca Rusia sau Iran.

Administrația americană, pe de altă parte, a cerut Venezuelei să rupă legăturile cu China și să favorizeze exclusiv SUA în sectorul petrolier. Mai mult, a condiționat acest lucru de creșterea producției de țiței — ceea ce Beijingul a criticat drept „bullying” și o violare a suveranității venezuelene.

Un „dans” diplomatic între Orient și Occident

Strategia americană include, de asemenea, măsuri diplomatice și militare menite să contracareze prezența actorilor externi în Venezuela. Pentru China, relația cu Venezuela a fost, până acum, mai degrabă un parteneriat economic de lungă durată. Beijingul și-a extins influența în Vest prin împrumuturi și achiziții comerciale reciproce care au ajutat Caracasul să supraviețuiască izolării financiare impuse de sancțiunile occidentale. În acest context, China caută să evite confruntările deschise, dar își reafirmă poziția pe plan diplomatic prin condamnări și cereri de respectare a dreptului internațional. Scopul: să minimizeze riscurile pentru investițiile și expunerile sale financiare.
În schimb, Washington pare să urmărească un obiectiv dublu: asigurarea unui acces mai direct la rezervele energetice ale Venezuelei și limitarea influenței Beijingului într-o regiune geostrategică critică. Această abordare include presiuni diplomatice asupra Caracasului pentru a reforma parteneriatele externe și pentru a privilegia companiile americane în exploatarea resurselor.