În spatele fațadelor strălucitoare din marile orașe chineze, prin centre comerciale extravagante, mall-uri luxoase și bulevarde aglomerate, se ascunde o realitate tot mai apăsătoare: o criză de îndatorare personală fără precedent. Deși consumul intern pare să se redreseze – vânzările cu amănuntul au crescut în luna mai cu 6,4% față de anul trecut, ritmul cel mai alert din decembrie 2023 –, acest avânt este susținut artificial prin subvenții guvernamentale. Între timp, gradul de îndatorare al gospodăriilor atinge cote alarmante, apropiindu-se de nivelurile din economiile dezvoltate, arată o analiză The Economist.
Potrivit firmei de cercetare Gavekal Dragonomics, între 25 și 34 de milioane de chinezi sunt în incapacitate de plată. Dacă includem și restanțierii, numărul poate ajunge între 61 și 83 de milioane – adică 5–7% din populația activă. În ultimii cinci ani, aceste cifre s-au dublat, pe fondul șomajului ridicat în rândul tinerilor și al colapsului imobiliar.
Happy young Business Woman holding shopping bags.
În cultura chineză, datoriile personale rămân un subiect tabu, asociat cu rușinea socială și cu eșecul personal. Totuși, în ultimul deceniu, împrumuturile au fost încurajate tacit de stat și stimulate de boom-ul imobiliar și de proliferarea platformelor digitale de creditare, precum Alipay și WeBank. Astăzi, datoria gospodăriilor depășește 60% din PIB, față de o cifră sub 11% în 2006.
O mare parte din acest nivel alarmant provine din creditele ipotecare, care au reprezentat 65% din împrumuturile acordate gospodăriilor în 2024. Deși băncile de stat sunt prudente în executarea silită a locuințelor, temându-se de proteste sociale, numărul imobilelor scoase la licitație (366.000 anul trecut) este în creștere. În paralel, creditorii online sunt mult mai agresivi în recuperarea sumelor restante.
Într-un fenomen nou, unii tineri încearcă să transforme propriul faliment în sursă de venit. Lily, o milenială din Shanghai, povestește în clipuri video cum a acumulat datorii de 30.000 de yuani după ce angajatorul său nu i-a mai plătit salariul. Nu este singura: în spațiul digital au apărut influenceri care se laudă cu datoriile lor astronomice, povești care par foarte populare, de vreme ce unii dintre ei au ajuns la sute de mii de urmăritori.
În Hangzhou, doamna Bai, fostă antreprenoare în domeniul educației, a pierdut aproape totul după ce regimul covid și interdicțiile asupra firmelor de meditații au dus la colapsul afacerii sale. După ce și-a vândut casa și mașina, s-a confruntat cu hărțuirea violentă a recuperatorilor angajați de creditori online – așa-numiții cuigou sau „câini de presiune”. Apeluri constante, amenințări la adresa familiei și stigmatizarea socială au condus la depresie și gânduri suicidare. Autoritățile, în loc să o ajute, au inclus-o pe lista neagră a creditului social, interzicându-i accesul la trenuri de mare viteză sau hoteluri de lux.
China nu dispune încă de o lege de faliment personal la nivel național, care să ofere protecție celor datornici. Un experiment legislativ a fost lansat la Shenzhen în 2021, dar din cele peste 2.700 de cereri de protecție, doar 10% au fost acceptate de instanțe. Alte orașe au încercat programe pilot similare, însă autoritățile centrale ezită, temându-se că o astfel de lege ar putea încuraja iresponsabilitatea financiară.
Între timp, reglementările privind industria recuperatorilor de creanțe sunt fragmentare și aplicate inconsistent. Deși în 2024 au fost interzise explicit amenințările și apelurile la ore nepotrivite, forumurile online ale debitorilor, precum Debtors Alliance de pe platforma Douban, arată că hărțuirea și violarea intimității rămân practici curente. Termeni precum shesi – moarte socială – descriu impactul devastator asupra reputației și relațiilor personale, în urma a ceea ce utilizatorii numesc bombardament de contact.
În ciuda unei rate înalte de economisire (aproape 32% din venitul disponibil, conform JPMorgan), multe gospodării se simt prinse într-o capcană: între speranța relansării economice și realitatea unei piețe imobiliare înghețate, a joburilor incerte și a presiunii psihologice constante. Deși criza datoriilor gospodăriilor nu amenință direct stabilitatea financiară a Chinei, ea subminează consumul intern și erodează încrederea în visul prosperității – un pilon-cheie al legitimității Partidului Comunist.
Cu milioane de chinezi în incapacitate de plată și fără un sistem clar de ieșire din spirală, Beijingul riscă nu doar un declin al consumului, ci și o criză de încredere profundă. Într-o economie care a mizat pe clasa de mijloc ca motor de creștere, povara invizibilă a datoriilor ar putea deveni o poveste de eșec sistemic. Iar pentru tot mai mulți cetățeni, coșmarul financiar nu se mai rezolvă în tăcere, ci devine conținut viral – cu prețul demnității.