Mulți antreprenori cred că, odată ce au încetat activitatea unei firme și nu mai desfășoară operațiuni comerciale, obligațiile față de stat dispar de la sine. Specialiștii în fiscalitate avertizează însă că realitatea este cu totul diferită. Firmele lăsate fără activitate pot deveni o problemă costisitoare pentru proprietari.
Potrivit unei analize realizate de avocata Luisiana Dobrinescu, managing partner al societății de avocatură Dobrinescu Dobrev SCA, administratorii și asociații unor firme abandonate riscă să se confrunte, după ani de zile, cu executări silite, popriri pe conturi și sechestre pe bunuri pentru datorii fiscale acumulate de societățile respective. Problema apare în special atunci când firmele nu sunt lichidate oficial și nici nu sunt declarate inactive la autorități. Specialista atrage atenția că simpla încetare a activității și renunțarea la serviciile de contabilitate nu reprezintă soluții legale care să elimine obligațiile fiscale existente sau cele care pot apărea ulterior.
Conform legislației fiscale, anumite obligații restante ale unei societăți pot fi transferate către persoanele care au administrat sau controlat compania. În ultimii ani, Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a intensificat acțiunile de recuperare a creanțelor prin procedura atragerii răspunderii solidare a administratorilor și asociaților.
În practică, acest lucru înseamnă că persoane care au avut legătură cu o firmă pot deveni responsabile pentru achitarea unor datorii fiscale chiar dacă societatea nu mai desfășoară activitate de mult timp.
În unele situații, antreprenorii află despre existența problemelor abia atunci când se confruntă cu popriri pe conturi sau cu măsuri de executare silită.
Un aspect mai puțin cunoscut este faptul că nici cedarea părților sociale și nici schimbarea structurii de proprietate nu oferă întotdeauna protecție totală împotriva unor eventuale obligații fiscale.
Potrivit specialistului, există cazuri în care ANAF urmărește recuperarea unor debite vechi, chiar dacă firma și-a schimbat între timp proprietarii sau administratorii. Astfel, persoane care considerau că nu mai au nicio legătură cu societatea respectivă se pot trezi implicate în proceduri fiscale complexe pentru datorii pe care le credeau închise definitiv.
Un alt element important îl reprezintă termenul în care autoritățile pot atrage răspunderea administratorilor și asociaților. Potrivit practicii utilizate de ANAF, acest termen este de cinci ani calculați de la data la care societatea este declarată insolvabilă, adică în situația în care nu mai deține bunuri ce pot fi urmărite pentru recuperarea datoriilor.
Există însă opinii juridice diferite. Unele instanțe consideră că termenul aplicabil ar trebui să fie de doar trei ani, în lipsa unei prevederi exprese în legislația fiscală. Tocmai din acest motiv, jurisprudența nu este unitară, iar soluțiile pot varia de la un caz la altul.
Specialiștii recomandă celor care nu mai doresc să desfășoare activitate economică să nu lase firmele în abandon administrativ.
Cea mai sigură variantă este inițierea procedurii de lichidare și radiere a societății. O alternativă legală este declararea inactivității temporare la Registrul Comerțului, pentru o perioadă de maximum trei ani.