Tabloul de bord al economiei României arată astăzi ca monitorul de la căpătâiul unui pacient la terapie intensivă. A primit o doză de oxigen de la agențiile de rating care îi garantează o finanțare sustenabilă pe termen mediu, timp în care trebuie să se ridice de pe patul de spital și să producă. Pe de altă parte, i s-a raționalizat consumul. Avem un pacient slăbit și subnutrit care trebuie să facă o manevră perfectă între Scila deficitului și Caribda recesiunii. „Pare că ai trecut cumva printr-un război, prin vreun cutremur sau ai avut o problemă, un cataclism natural”, descrie Mihai Căruntu, vicepreședinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), la podcastul Puterea Financiară o situație pe care o califică drept „cea mai dificilă după aderare la UE”.
Dar România nu se află într-un joc local izolat de contextul internațional. Pe harta turbulentă a marilor fluxuri și jocuri din scena globală a capitalului în 2025 ar trebui să ne uităm la ce contează, unde curg banii și cine are tracțiune să atragă capital în următoarele 12–24 luni. Apoi să facem un inventar al cărților pe care le putem juca în acest vortex al reașezării economiei globale. Și, desigur, să analizăm dacă avem capacitatea de a deveni, din jucător pasiv, dependent de fonduri europene, un jucător activ, care poate atrage capital străin pentru un ecosistem antreprenorial inteligent și activ, dar încă lipsit de resurse de dezvoltare.
Iată, pe scurt, tabloul de bord al economiei României:
Iată și cum arată, într-o succintă analiză SWAT, perspectivele intervenției fiscale asumate de Guvern.
Sursa: analiza AI
Mihai Căruntu, analist senior cu peste 20 de ani de experiență în piețe de capital și vicepreședinte AAFBR, explică pentru Puterea Financiară unde se află România după ani de deficite mari și costuri ridicate de finanțare, dar și care este moneda cea mai importantă de schimb pe piețele internaționale: credibilitatea.
„Marea provocare a României este de a reduce deficitele, dar nu atât de a brut pentru a a produce stricăciuni atât de mari încât să omoare creșterea economică. Oricum, e discutabil dacă poate depăși 1% – dar (n.r. o creștere) astfel încât în 2027- 2028 să stabilizăm ponderea datoriei în PIB. Care era de 55% în 2024, iar estimările Fitch arată că va depăși 63,4% din PIB în 2027 și posibil aproape 70% în 2029”, spune Căruntu.
Analistul a făcut referire la declarațiile lui Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, care a afirmat cel mai recent speech, în contextul lansării raportului asupra inflației, că speranțele sunt să stabilizăm datoria publică undeva între 60 și 70% din PIB.
„Acest lucru este dificil, înseamnă să să reușim să facem o ajustare fiscală care să nu gripeze foarte mult creșterea economică. Din păcate, cum am spus, mulți macroeconomiști, inclusiv guvernatorul BNR, vorbesc de recesiune și să atragem fonduri europene, ca să evităm această recesiune. Cum afirma consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru – putem vorbi de o creștere economică târâtoare. (…)”, a adăugat Căruntu.
România se află într-un moment critic: între banii europeni care au susținut dezvoltarea ultimilor ani și capitalul străin care ar putea finanța viitorul. După adoptarea primului pachet de măsuri fiscale și confirmarea ratingului de țară de către marile agenții internaționale, întrebarea esențială este: cine va finanța economia românească în următorii ani? Decuplarea de la fonduri europene, explică Mihai Căruntu, va lăsa un gol imens de capital, iar decidenții ar trebui să aibă în vedere cum să deschidă calea către alternative de finanțare.
„Pe termen mediu și lung – în orizontul anului 2030 – principala temă a României, exact aceasta este: atragerea capitalului străin. Pentru că decuplarea de la fonduri europene lasă un gol imens de capital care nu mai este disponibil. România trebuie să-și creeze alternative la capitalul reprezentat de forțe, de fluxurile de fonduri UE. Și acestea nu există, pentru că s-a neglijat aspectul atragerii de investiții străine. Și există există catalizatori de a atrage aceste investiții chiar și în aceste vremuri”, explică analistul.
În acest context, măsurile fiscale erau absolut necesare, însă ar trebui să fie „echilibrate” pentru a păstra atractivitatea pentru capitalul străin – „inclusiv prin sistemul de ajutoare să de stat, prin anumite sectoare”, adaugă economistul.
„Noi trebuie să încurajăm în continuare investitorii străini și mai ales că la nivel global este un proces de dereglementare, de globalizare. Se mută investiții din China, dar și din alte din alte zone mai gri. Mai recent se vorbește de relocări din Mexic din India etc. Bineînțeles, o țară precum România, emergentă în Uniunea Europeană, e calificată să atragă astfel de investiții și urmează să să sperăm că dincolo de preocupările cu pachetele acestea fiscale, crește în fiscalitate, îmbunătățirea colectării, actuala administrație va reuși să găsească în continuare stimulente să atragă capitalul străin”, spune analistul financiar.
„Să sperăm că dincolo de pachetele astea fiscale vom vedea pachet pentru măsuri pentru atragerea investitorilor străini”, adaugă Căruntu.
O analiză succintă a punctelor fierbinți în economia globală arată trei axe majore pe care se înscriu fluxurile globale financiare:
O privire panoramică asupra oportunităților pe care le-ar putea oferi România, după ce a rămas la nivelul investment grade, dar cu presiuni fiscale și costuri mari de finanțare arată că ne uităm cu prioritate la energie, infrastructură și reconstrucția Ucrainei – însă totul depinde de credibilitatea fiscală și stabilitatea politică.