China plătește scump obsesia pentru tehnologie

China continuă să impresioneze prin dezvoltări în AI, baterii electrice și robotică. Însă în spatele acestor reușite se ascunde o economie tot mai greoaie, sufocată de datorii, dezechilibre structurale și o forță de muncă insuficient pregătită.

Ascensiunea fulgerătoare a tehnologiei din China

De două decenii, China și-a construit imaginea de puterea tehnologică globală. De la vehicule electrice cu autonomie extinsă, la roboți umanoizi și noi modele de AI, țara domină titlurile din presa internațională. Strategia „Made in China 2025”, lansată acum un deceniu, a urmărit să transforme statul într-un lider cu sectoare cheie. Printre acestea se numără semiconductorii, energia regenerabilă, robotica sau aviația.

Între 2010 și 2025, China a urcat de pe locul 43 pe 10 în clasamentul Global Innovation Index. Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare au crescut cu 475% între 2007 și 2023. Această creșterea a situat țara imediat după Statele Unite. În 2017, cercetătorii chinezi au publicat pentru prima dată mai multe articole științifice decât cei americani. Cinci ani mai târziu au ajuns să fie citați mai des la nivel global.

Piața AI riscă o corecție majoră, avertizează fostul executiv Meta Nick Clegg. Tot el respinge fenomenul de superinteligență

13:26

FMI cere ţărilor să menţină comerţul ca motor al creşterii economiei mondiale

12:48

China a devenit lider mondial la numărul de brevete depuse, depășind încă din 2019 SUA și Japonia în ceea ce privește brevetele recunoscute internațional. În industrie, succesul este vizibil mai ales în domeniul bateriilor pentru mașini electrice și în producția de panouri solare, unde companiile chineze domină piețele globale.

Economia Chinei încetinește de 15 ani consecutiv

După decenii de creștere spectaculoasă, economia Chinei încetinește de 15 ani consecutiv. Datoriile cresc, populația îmbătrânește, iar șomajul în rândul tinerilor atinge niveluri record.

Specialiștii vorbesc despre „involuție”, un fenomen de supraproducție și irosire de resurse. Asta înseamnă că investițiile uriașe nu mai generează o creștere economică semnificativă. În ultimul timp, imaginea Chinei a fost reprezentată de dezechilibre structurale și o forță de muncă insuficient calificată.

Investițiile masive în anumite sectoare au dus la o fragmentare a pieței. Industria vehiculelor electrice numără peste 100 de producători, în timp ce proiectele de roboți umanoizi se înmulțesc fără ca multe dintre ele să fie viabile. Legea falimentului rămâne slab aplicată, iar companiile ineficiente continuă să fie finanțate, mai ales prin intermediul guvernelor locale.

Real estate: cea mai mare greșeală economică a Beijingului

Cel mai evident eșec rămâne însă piața imobiliară. Dezvoltatorii au construit într-un ritm fără precedent, finanțându-se prin vânzări în avans și prin terenurile închiriate de autoritățile locale. Acum există peste 60 de milioane de locuințe goale în toată țara și prețuri în scădere accentuată, în ciuda eforturilor guvernului de a stabiliza sectorul.

Ponderea imobiliarelor în PIB a ajuns la aproape 30% în perioada de vârf, ceea ce face ca prăbușirea sectorului să aibă efecte devastatoare asupra întregii economii. Iar încercarea de a înlocui motorul imobiliar cu inovația tehnologică nu reușește să compenseze pierderile.

Inovație fără impact social: discrepanța dintre orașe și sate

Un alt motiv pentru care succesul tehnologic nu se traduce în prosperitate generală este lipsa de conexiune între industriile high-tech și restul economiei. Bateriile și panourile solare aduc profituri mari, dar sunt sectoare capital-intensive. Acest lucru înseamnă cu mult mai puține locuri de muncă pentru forța de muncă masivă a Chinei.

Mai grav, nivelul de educație al populației rămâne scăzut. Aproximativ 60% dintre chinezi nu au absolvit nici măcar o zi de liceu. Acest deficit de capital uman face aproape imposibilă integrarea a sute de milioane de muncitori în sectoarele care cer competențe ridicate.

Rezultatul vine cu o polarizare accentuată: o clasă mijlocie urbană de 400 de milioane de oameni, comparabilă numeric cu întreaga populație a SUA, și aproape 900 de milioane de cetățeni care trăiesc cu circa 10 dolari pe zi, fără securitate economică și fără perspective de ascensiune.

Forța de muncă, blocată între șomaj și joburi precare

Prăbușirea pieței imobiliare a redus drastic locurile de muncă din construcții. În același timp, robotizarea și relocarea producției au limitat cererea pentru muncitori slab calificați în fabrici.

Mulți dintre acești oameni s-au refugiat în economia informală: transport ride-sharing, livrări sau alte munci ocazionale. În ultimii 15 ani, ponderea muncii informale a crescut de la 40% la 60% din totalul forței de muncă. Alții au revenit la pământurile familiei, deși generațiile tinere nu mai au experiența sau dorința de a practica agricultura.

Contribuția acestor segmente la creșterea economică este minimă. Astfel consumul lor rămâne extrem de scăzut. În consecință, piața internă nu poate absorbi producția și nici nu poate susține tranziția către o economie bazată pe servicii și inovație.

Cum poate evita China „capcana venitului mediu”?

Experții subliniază că nicio țară nu a reușit să treacă la statutul de economie avansată cu un nivel de educație atât de scăzut. Spre deosebire de Coreea de Sud sau Irlanda, China nu are încă baza de capital uman necesară pentru a transforma succesul tehnologic în prosperitate larg răspândită.

Dacă Beijingul nu reușește să ridice nivelul de educație și să creeze locuri de muncă pentru cele 900 de milioane de persoane aflate în pragul vulnerabilității economice, creșterea bazată pe inovație va rămâne în continuare izolată și insuficientă.