Coreea de Sud joacă totul pe spațiu și urmărește intrarea în top 5 mondial până în 2045

Coreea de Sud vede spațiul cosmic ca pe o nouă scenă de afirmare națională și vizează top 5 global până în 2045. Dar între ambiție și realitate, Seulul se lovește de blocaje industriale, întârzieri și riscuri strategice.

Înființată în mai 2024, Korea AeroSpace Administration (KASA) reprezintă instrumentul-cheie prin care Seulul intenționează să rupă definitiv cu statutul de actor secundar în domeniul spațial. Încă din primele luni, agenția a acționat agresiv: a preluat instituțiile existente precum KARI (Korea Aerospace Research Institute) și KASSI (Korea Astronomy and Space Science Institute), a centralizat proiectele spațiale naționale și a integrat atât infrastructura civilă, cât și cea militară într-o singură arhitectură instituțională.

KASA a fost construită nu ca o agenție tehnocrată, ci ca un actor geopolitic. Funcția sa nu este doar de a lansa sateliți, ci de a construi suveranitate tehnologică și autonomie strategică. Prin asocierea programelor spațiale cu inițiativele în AI, semiconductori și telecomunicații 6G, Seulul intenționează să redefinească avantajul competitiv național, scrie thespacereview.com.

Cercetătorii confirmă: „work from home” te face mai fericit

10:27

Nvidia și Intel schimbă regulile jocului: O investiție de 5 miliarde zguduie industria cipurilor

09:56

Până în 2045, KASA vizează plasarea Coreei de Sud între primele 5 puteri spațiale globale, iar obiectivele intermediare sunt clare: misiune lunară în 2032, infrastructură proprie de navigație până în 2035 și participare la arhitectura de navigație lunară până în 2040.

KSLV-III, următoarea generație de rachete lansatoare sud-coreene, este proiectată să tripleze capacitatea de încărcare față de Nuri (KSLV-II) și să permită misiuni lunare autonome. Lansarea programului a generat imediat tensiuni: gigantul privat Hanwha Aerospace, desemnat integrator de sistem, a cerut coproprietate asupra drepturilor de proprietate intelectuală, ipdefenseforum.com.

Conflictul cu KARI, susținut de guvern, a dus la înghețarea întregului program. În paralel, pivotarea către motoare reutilizabile pe bază de metan a impus schimbări majore în designul sistemului. Deși această mutare poziționează Coreea alături de elitele tehnologice globale, precum SpaceX, a provocat întârzieri semnificative: Ministerul Economiei a cerut reevaluare de fezabilitate, blocând progresul pentru cel puțin 9 luni.

Fără o frecvență susținută de lansări și fără o soluție juridică la disputa KARI–Hanwha, KSLV-III riscă să devină un simbol al ambițiilor nefinalizate. În paralel, pierderea ritmului amenință întregul ecosistem: companii private pierd contracte, specialiștii migrează, iar încrederea în capabilitățile naționale scade.

Korean Positioning System (KPS) este proiectat să ofere servicii PNT (positioning, navigation, timing) de înaltă precizie în Asia de Sud-Est, Australia și regiunea Indo-Pacifică. Sistemul vizează integrarea cu GPS-ul american, dar și autonomie funcțională în caz de bruiaj. Cu o acuratețe estimată la 2,5 cm, KPS este esențial pentru industrii emergente precum mobilitatea urbană aeriană, porturile autonome și dronele militare, precizează analiza thespacereview.com.

Ca răspuns, în 2025, KASA a decis restructurarea completă a proiectului: conducerea va trece la administratorul KARI, iar o nouă arhitectură multi-orbitală va fi evaluată. Sateliții LEO, mai rezistenți la bruiaj, sunt acum luați în calcul, cu un prim test planificat pentru 2035. Între timp, Coreea de Sud rămâne dependentă de GPS și vulnerabilă la atacuri electronice.

Coreea de Sud în campul de lupta Spațial. Jucător de top sau doar o speranță

Din 2022, Coreea de Sud colaborează activ cu US Space Forces Korea (SPACEFOR-KOR), iar din 2025, antrenamente comune precum Polaris Hammer și Polaris Lynx simulează atacuri asupra infrastructurii spațiale. În paralel, Ministerul Apărării a cerut utilizarea rachetei Nuri pentru lansarea a doi sateliți militari, transformând-o în instrument strategic.

Această militarizare a programului spațial schimbă definiția „utilității”. Sateliții nu mai sunt doar platforme de observație sau telecomunicații, ci componente esențiale în doctrina „all-domain operations”. KASA devine, astfel, actor militar indirect, iar misiunile viitoare vor include capacități ISR (intelligence, surveillance, reconnaissance) dedicate.

Coreea de Sud vizează includerea în GNSS Providers’ Forum și participarea la inițiative globale precum LunaNet sau LANS (Lunar Augmented Navigation Service). Refuzul aderării în 2024 a fost un semnal dur. În 2025, Seul mizează totul pe găzduirea ICG la Busan pentru a-și legitima poziția.

O eventuală admitere i-ar oferi acces la standarde, interoperabilitate și ar deschide uși în diplomația spațială. Fără acest pas, Coreea riscă să fie tratată ca subcontractor regional, nu ca arhitect de norme globale.

În plus, KASA și-a exprimat interesul de a dezvolta propriul sistem de poziționare lunar (LPS), o extensie naturală a KPS în cislunar. Deși aflat în stadiu incipient, proiectul sugerează că Seulul se pregătește pentru viitoarea cursă spațială: nu doar orbitală, ci și interplanetară.

Risc calculat sau ambiții prea mari

Coreea de Sud are o sansa unica: sa isi redefineasca identitatea geopolitica prin suveranitate spatiala. Dar tensiunile institutionale, disfunctionalitatile manageriale si rivalitatile industriale pot deraia intregul plan.

Dacă lansările Nuri și progresul proiectului KPS eșuează, încrederea internă și credibilitatea internațională vor suferi grav. Iar dacă disputa dintre KARI și Hanwha nu este soluționată rapid, KSLV-III riscă să rămână o simplă promisiune tehnologică fără finalitate. Dacă Seulul nu impune ordine totală internă, va rămâne un aspirant cu resurse nu un actor dominant.

Totuși, dacă Seulul reușește să alinieze ambiția cu execuția, Coreea de Sud poate deveni un hegemon regional și un actor global în definirea normelor spațiale. Timpul este scurt. Iar cosmosul nu așteaptă pe nimeni.