La trei ani de la lansarea ChatGPT, mulți oameni încă nu au înțeles pe deplin ce poate face acest instrument AI și cum funcționează.
Într-o lume în care tehnologia evoluează vertiginos, chatbot-ul de la OpenAI rămâne pentru mulți o enigmă fascinantă, dar insuficient explorată.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/08/ChatGPT-bucharest-romania-july-30th-2024-man-typing-prompts-into-ai-powered-chat-scaled.jpg)
Foto: Freepik
În urmă cu trei ani, OpenAI lansa ceea ce în interiorul companiei era descris drept o „demonstrație tehnologică discretă”. Atât de discretă, încât angajații au fost informați explicit că nu trebuie prezentată ca un produs final. Unii dintre ei erau convinși că organizația se grăbește și că pune în mâinile publicului un instrument neterminat, notează The Atlantic.
Sam Altman, CEO-ul OpenAI, nu împărtășea, însă, scepticismul acestora. El voia să o ia înaintea concurenței și să observe modul în care utilizatorii aveau să interacționeze cu tehnologia. Așa s-a născut ChatGPT. Cinic sau vizionar, pariul a fost unul câștigător. În cinci zile, peste un milion de oameni aveau să testeze deja chatbot-ul. Nici o altă aplicație dedicată publicului larg nu înregistrase vreodată o asemenea creștere. În prezent, ChatGPT are aproximativ 800 de milioane de utilizatori în fiecare săptămână.
Dincolo de statisticile spectaculoase, impactul real este cel care contează. Acest instrument OpenAI a remodelat discuții, industrii și procese întregi. Lumea actuală poartă deja amprenta lui, observă aceeași publicație.
Succesul ChatGPT a transformat conversația textuală într-un standard de interacțiune cu modelele lingvistice. În câteva luni, Google a lansat Bard (rebotezat ulterior Gemini), iar mai apoi Microsoft a integrat propria versiune în Bing. Aceasta era celebră pentru momentul în care i-a sugerat unui jurnalist de la New York Times să-și părăsească soția pentru a fi „împreună”.
Pentru milioane de utilizatori, ChatGPT a devenit companionul care, deși predispus la erori, poate simula atât de bine o conversație încât este folosit pentru orice. Oamenii îl folosesc pentru a căuta informații, pentru a redacta e-mailuri, pentru a genera coduri, pentru documentare rapidă ori pentru rezolvarea temelor. Mulți recunosc că s-au obișnuit într-o asemenea măsură cu instrumentul AI, încât nu-și mai pot imagina fluxul de lucru fără el.
Între timp, fiecare versiune nouă a devenit mai performantă în testele de referință. Companiile au adoptat boți în suportul pentru clienți, iar escrocii cibernetici i-au folosit pentru a crea rețele întregi de conturi false. Amazon s-a trezit inundat cu volume generate automat și lipsite de valoare, iar publicațiile online au fost suprasaturate de articole mediocre care au îngreunat funcționarea motorului de căutare Google.
Școlile și universitățile, deja aflate în criză, au descoperit că nu mai pot controla fenomenul. Elevii și studenții păcălesc cu ușurință majoritatea sistemelor de evaluare. Creatori din domenii variate au protestat împotriva utilizării muncii lor fără consimțământ în antrenarea modelelor. Presa tradițională a reacționat fie prin negocieri, fie prin acțiuni în instanță. În plus, numeroase firme au început să reducă personalul, înlocuind posturi întregi cu sisteme AI.
Termeni altădată rezervați laboratoarelor, precum „superinteligență” sau „AGI”, au intrat în vocabularul public. Odată cu evoluția modelelor, au crescut și efectele secundare. Oamenii au început să se confeseze boților precum unor terapeuți, fără protecția unui cadru profesional. Au exprimat bucurie, anxietate, disperare sau chiar gânduri suicidare. Într-un caz intens discutat, ChatGPT ar fi oferit detalii despre fabricarea unui ștreang, acuzație pe care OpenAI a respins-o ferm.
Unii utilizatori au ajuns să se atașeze emoțional de AI, dându-i nume și atribuindu-i trăsături umane. Alții au interpretat răspunsurile drept dovezi ale unor conspirații sau ale unei „inteligențe ascunse”. Pentru o altă categorie de oameni, boții au devenit punct de sprijin sau, dimpotrivă, o capcană psihologică.
Între timp, apariția ChatGPT a alimentat un ecosistem imens de instrumente generative: clone vocale, generatoare de imagini, video, muzică sau chiar browsere complete asistate de AI. Aceste modele pot construi site-uri, aplicații și inclusiv alte modele AI. Sunt folosite pentru povești personalizate de culcare, dar și pentru a crea imagini fabricate prezentate ca fiind reale. Piese compuse integral cu ajutorul inteligenței artificiale au ajuns deja în topurile Billboard.
În plan politic, conținutul sintetic (imagini și videoclipuri) a devenit o piesă de bază în propagandă și clickbait. Termenul care descrie avalanșa de materiale de calitate slabă generate astfel este deja bine cunoscut: slop.
Și totuși, aceste modele nu sunt magice și nici conștiente. Ele sunt rezultate statistice construite pe seturi colosale de date, de multe ori colectate fără permisiunea creatorilor. Nu au sine, emoții sau drepturi, însă felul în care imită comunicarea umană îi obligă pe cercetători să reconsidere întrebări fundamentale despre mintea umană.
Pe piața muncii, cele trei generații active resimt fenomenul diferit. Tinerii pătrund într-o economie prezentată drept fragilă și imprevizibilă. Adulții se tem că abilitățile lor vor deveni irelevante. Investitorii pompează fonduri masive în centre de date și modele tot mai mari, mizând pe apariția unei tehnologii cu promisiuni grandioase, fie utopice, fie catastrofice.
Totul pare o cursă globală de natură geopolitică, economică și ideologică. Este un joc financiar între datorii, investiții, hype și predicții contradictorii. Între timp, promotorii AI-ului susțin că tot ce vedem acum este doar începutul. Termenul „previzualizare” a devenit descrierea standard pentru orice lansare.
Caracteristica definitorie a inteligenței artificiale generative este că nu se finalizează niciodată. Fiecare model este doar o etapă înaintea unui alt model, mai puternic. „Pare impresionant? Așteaptă ce urmează”, spun entuziaștii. Pentru unii, aceasta înseamnă progres. Pentru alții, o formă de captivitate intelectuală sau chiar o mare iluzie.
Unde ne poziționăm între viziunea entuziastă și suspiciunea totală depinde în mare măsură de felul în care privim viitorul. Însă, indiferent de perspectivă, ne aflăm cu toții în același punct: așteptăm. Așteptăm ca promisiunile să se confirme, ca riscurile să se clarifice sau ca hype-ul să se stingă. Într-un fel paradoxal, AI-ul generativ funcționează ca o tehnologie bazată pe… credință.