Dolarul se clatină înainte de „verdictul” pieței muncii din SUA. Euro și lira urcă

Dolarul american a alunecat luni la cel mai scăzut nivel de la finalul lui iulie, pe fondul așteptărilor uriașe pentru datele-cheie din piața muncii americane care pot dicta ritmul viitoarelor tăieri de dobândă ale Rezervei Federale. Indicele dolarului a coborât cu 0,15% la 97,71 puncte (după un minim intraday la 97,534), în timp ce euro a trecut mai sus de 1,17 USD, lira sterlină s-a consolidat, iar yenul a rămas fragil. În Asia, PBoC a lăsat să se întrevadă o toleranță mai mare pentru întărirea yuanului, punând capăt unei serii de șase zile de scăderi. În plan politic, o decizie privind tarifele comerciale și tensiunile deschise între Casa Albă și Fed sporesc incertitudinea. Toate privirile sunt pe raportul NFP de vineri.

De ce s-a topit dolarul: pariurile pe relaxarea Fed accelerează

Lunea a debutat cu un nou puseu de slăbiciune a monedei americane, într-o mișcare ce reflectă repoziționarea investitorilor înaintea unui pachet de statistici care poate răsturna narațiunea monetară din SUA. Indicele dolarului – barometrul care măsoară puterea USD față de un coș de valute majore – a scăzut la 97,71 puncte, un nou minim al ultimelor cinci săptămâni, după ce vineri închisese luna cu o pierdere de 2,2%.

În spatele presiunilor stă o schimbare de așteptări: piețele evaluează ~90% șanse ca Fed să reducă cu 25 puncte de bază dobânda în septembrie și aproape 100 puncte de bază cumulate până în toamna lui 2026, arată probabilitățile din instrumentul CME FedWatch. Cu alte cuvinte, investitorii mizează pe un ciclu de relaxare mai lung și, posibil, mai profund, dacă economia confirmă o răcire ordonată a pieței muncii.

Rolls-Royce își apără strategia de prețuri după criticile venite din partea companiilor aeriene

22:32

Tesla, între declin și revenire: ce arată datele din Europa

21:32

Tonul mai moale al dolarului este clasic în perioadele în care diferențialele de dobândă viitoare par să se îngusteze în favoarea altor monede. Pentru Fed, dilema e limpede: dacă datele vor semnala o frânare mai severă a angajărilor sau o comprimare accelerată a salariilor, banca centrală ar putea fi împinsă spre tăieri mai agresive decât cele pe care piețele le au deja în preț. În oglindă, suprizele de forță ar reîntări scenariul unei relaxări lente și atent calibrate – un context, în general, mai propice pentru un dolar stabil sau în revenire.

Euro, liră, yen: cursa diferențialelor de dobândă reconfigurează tabloul G10

Pe piața valutară, mișcarea s-a văzut rapid: euro a avansat la 1,1707 USD (+0,22%), profitând de presiunea pe dolar și de așteptări că ritmul tăierilor Fed ar putea devansa eventualele ajustări ale BCE. Lira sterlină a urcat la 1,3537 USD (+0,25%), într-o dinamică susținută și de percepția că politica monetară britanică va rămâne, cel puțin pe termen scurt, într-un regim mai prudent de relaxare.

Yenul a făcut notă discordantă pe sesiune: USD/JPY a crescut ușor cu 0,14%, la 147,26, semn că diferențialul de randamente față de SUA încă apasă pe moneda niponă. Totuși, pe ansamblul lunii august, dolarul a scăzut cu 2,5% față de yen, un reminder că episoadele de aversiune la risc, combinațiile de intervenții verbale și reancorarea așteptărilor privind traiectoria Fed pot oferi perioade de respiro pentru JPY. Cu dobânzi reale încă negative în Japonia și o Bancă a Japoniei care avansează extrem de gradual în normalizarea politicii, yenul rămâne o poveste de „stop & go”, sensibilă la fiecare viraj al randamentelor americane.

China intră în scenă: yuanul oprește șirul de scăderi

În China, semnalele au fost subtile, dar suficiente pentru a întrerupe momentum-ul negativ. Yuanul onshore a câștigat 0,1% până la 7,1374 pe USD, după șase zile consecutive de depreciere. Impulsul a venit dinspre fixările zilnice ale Băncii Populare a Chinei, care au indicat o toleranță mai mare pentru întărirea monedei locale. Mesajul e dublu: pe de o parte, autoritățile temperează volatilitatea și, pe de alta, trimit semnalul că un yuan prea slab ar putea alimenta riscuri (ieșiri de capital, percepție negativă externă, presiuni pe costurile importurilor).

Pentru investitori, orice normalizare a yuanului contează dublu: direct – prin impactul asupra perechilor asiatice, și indirect – prin ecoul în sentimentul de risc global (comerț, mărfuri, lanțuri de aprovizionare). O monedă chineză mai stabilă reduce probabilitatea unor valuri de „risk-off” amplificate.