Franța se poziționează ca lider european în cursa pentru securizarea lanțurilor de aprovizionare cu metale rare, în contextul tensiunilor comerciale crescute cu Beijingul.
Deși a demarat proiecte strategice și a atras investiții în infrastructura industrială, Parisul este încă departe de a recupera decalajul față de China, care domină piața globală de minerale critice.
Potrivit unei analize publicată de Financial Times, Franța a devenit principalul actor din Europa în eforturile de a reduce dependența companiilor europene de China în domeniul mineralelor critice. Parisul a lansat mai multe proiecte strategice în cadrul programului european pentru materii prime esențiale, vizând dezvoltarea capacităților interne de extracție, procesare și rafinare a acestor resurse.
În ciuda ambițiilor declarate și a sprijinului guvernamental puternic, Franța rămâne cu mult în urma Chinei. O mare parte dintre companiile europene implicate în acest sector spun că sunt deja depășite de cererea imensă venită dinspre industria auto. În afară de vehiculele electrice, cererea pentru minerale rare este uriașă și în sectoare strategice precum cel al apărării, pentru producția avioanelor de vânătoare, sau cel al energiei verzi, în special în producția de turbine eoliene.
Această cerere tot mai mare a dus și la speculații în piață. Astfel, casele de comerț care intermediază vânzarea de pământuri rare au început să perceapă prețuri și de până la zece ori mai mari decât cele normale, susțin reprezentanții industriei citați de FT.
Problema a fost amplificată în aprilie 2025, când China a introdus noi restricții la exporturile de minerale rare, declanșând o undă de șoc pe piețele globale. Exporturile de magneți din pământuri rare s-au redus cu 51% într-o singură lună, potrivit datelor oferite de compania de consultanță Wood Mackenzie.
Potrivit datelor Comisiei Europene, China acoperă în prezent 98% din necesarul de minerale rare al Uniunii Europene, relatează publicația Politico. Deși aceste materii nu sunt rarități geologice, extracția și procesarea lor implică investiții masive și tehnologii avansate. China deține o poziție dominantă tocmai datorită investițiilor sistematice făcute în ultimele decenii, construind capacități industriale integrate pentru acest sector.
Înainte ca Beijingul să devină lider în acest domeniu, Franța juca deja un rol central în Europa în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea industrială în jurul materialelor strategice. Cu un sector energetic puternic susținut de centralele nucleare și o politică guvernamentală favorabilă reindustrializării, Franța a reușit să atragă investiții din Marea Britanie, Japonia și alte țări în proiecte de prelucrare a metalelor rare pe teritoriul său.
Totuși, experții în domeniu avertizează că, în ciuda progreselor înregistrate de această țară, Europa nu dispune încă de un lanț valoric complet pentru metalele rare. Fără capacități industriale integrate, de la extracție la procesare și utilizare, Bătrânul Continent rămâne vulnerabil în fața politicilor comerciale restrictive ale Chinei.
În contextul geopolitic actual, în care controlul asupra materiilor prime devine tot mai mult o armă economică, strategia Franței este o încercare de recâștigare a autonomiei industriale europene. Rămâne de văzut dacă aceste inițiative vor putea ține pasul cu avansul Chinei și cu dinamica accelerată a tranziției energetice și tehnologice.