Mai există loialitate între angajați și angajatori?

Loialitatea în marile companii pare să dispară rapid, părăsită de ambele parți aflate în relație: angajați și angajatori. Fără renegocierea acestui contract psihologic, însă, prăbușirea acestui sistem ar putea fi inevitabilă.

Ce ești dispus să faci pentru a urca în ierarhie?

Companiile pretind că sunt „o mare familie”, dar te „aruncă în mare ca pe un pește stricat, imediat ce cifrele arată prost” – scrie un angajat, care surprinde un nou trend pe piața muncii: odinioară centru al culturii organizaționale, loialitatea față de angajați și ideea că aceștia ar fi cea mai prețioasă resursă pare să sufere modificări în ultima perioadă. Nici angajații nu se comportă mai bine: „caută mereu treapta următoare și sunt gata să te calce în picioare pentru a urca în ierarhie”. Acest dublu cinism a transformat biroul într-un spațiu cu reguli incerte, în care nimeni nu mai are încredere în nimeni.

Povestea loialității corporatiste începe la începutul secolului XX, în epoca industrializării. Patronii își forțau pe atunci muncitorii în slujbe grele și periculoase, obținând eficiență și profituri uriașe. Pe termen scurt, metoda părea să funcționeze. Însă costurile au devenit rapid evidente. Angajații au început să întârzie, să părăsească locul de muncă în masă și să declanșeze grevă după grevă. Pe măsură ce ostilitatea atingea cote maxime, directorii au fost obligați să caute o nouă abordare.

JPMorgan menține ținta de preț pentru Bitcoin la 170.000 de dolari pentru 2026, în pofida turbulențelor actuale din piața cripto

19:59

ANALIZĂ

Stablecoin-urile în euro își dublează capitalizarea într-un an de la introducerea regulilor MiCA

18:05

ANALIZĂ

Paternalismul corporatist: un model care a adus stabilitatea

Pentru a calma tensiunile, companiile au început să experimenteze un nou model: paternalismul corporatist. Marile firme au introdus o serie de beneficii, precum locuințe pentru angajați, programe de sănătate, pensii sau cluburi pentru petrecerea timpului liber. Ideea era simplă: dacă muncitorii simțeau că aparțin unei „familii” industriale, erau mai dispuși să rămână loiali și să reducă protestele. Astfel a apărut o formă timpurie de „contract psihologic”, în care stabilitatea era moneda principală.

În anii ’50 și ’60, acest model a atins apogeul. Angajații americani puteau spera la cariere stabile de zeci de ani în aceeași companie. În schimb, corporațiile primeau loialitate, disciplină și muncă neîntreruptă. Loialitatea a devenit cimentul care lega cele două tabere.

Începând cu anii ’80, dereglementarea, globalizarea și presiunea profitului trimestrial au început să erodeze acest pact. Valurile de concedieri au făcut ca „jobul pe viață” să dispară. Managerii s-au concentrat pe maximizarea randamentului pentru acționari, iar loialitatea a început să fie privită ca o slăbiciune costisitoare.

Pare că urmează o nouă etapă în acest proces de destructurare

În ultimii ani, pactul psihologic dintre angajați și angajatori s-a destructurat vizibil. Companiile au redus securitatea locului de muncă și beneficiile pe termen lung, iar angajații au început să privească promisiunile implicite ca lipsite de valoare, scrie Business Insider. În plus, munca la distanță și folosirea pe scară largă a contractorilor sau a angajaților temporari au erodat sentimentul de apartenență, transformând relația într-una tranzacțională, nu relațională. Totodată, mulți angajați nu mai sunt dispuși să ofere ore suplimentare sau devotament fără garanții clare și aleg să plece rapid atunci când observă că angajatorul nu își respectă promisiunile. Fenomenul a crescut rata fluctuației de personal.

Noi reguli pe piața muncii

Luna trecută, CEO-ul AT&T, John Stankey, le-a trimis un memo de 2.500 de cuvinte angajaților. Pasajul-cheie a fost brutal de sincer: „Am renunțat conștient la unele elemente ale acordului de muncă bazat pe loialitate”. El a precizat că oamenii nu mai trebuie să se aștepte la securitate pe termen lung a locului de muncă sau la avansări doar în virtutea vechimii, scrie Business Insider. În plus, a avertizat că munca de acasă sau în regim hibrid nu poate fi garantată pentru toți, iar cei care consideră această condiție esențială „s-ar putea să nu se potrivească” culturii companiei, notează Ragan.

Stankey a subliniat că AT&T va recompensa în primul rând capabilitatea, contribuția și angajamentul, nu simpla conformare sau loialitatea implicită, transmite HR Reporter. Nu e o surpriză că firmele sunt mai puțin loiale față de angajați. Dar e șocant ca un lider de corporație să recunoască asta public, fără urmă de regret, scrie Business Insider. Acest mesaj ar putea fi cel mai clar semnal al Americii corporatiste că regulile la locul de muncă sunt rescrise.

La publicarea acestui anunț, reacțiile au fost copleșitoare. Business Insider scrie că a primit sute de mesaje de la cititori, care și-au împărtășit experiențele despre moartea loialității. Mulți au dat vina pe directorii obsedați de profitul trimestrial, dispuși să sacrifice angajații. Alții au acuzat generațiile Millennials și Gen Z, care refuză orice responsabilitate, în afara fișei postului. Concluzia repetată obsesiv: mediul corporatist a degenerat într-o distopie de tip Lord of the Flies.

Contractul psihologic a fost rupt

Legătura angajator-angajat se bazează pe așteptări reciproce, numite de specialiști „contract psihologic”. Când una dintre părți trădează, cealaltă reacționează prin retragere, iar ciclul se autoalimentează. Vedem azi consecințele, scrie Business Insider. După ani în care companiile au retras oferte de job, absolvenții de colegiu refuză posturile. Angajații nu mai dau preaviz de două săptămâni atunci când urmează să-și schimbe locul de muncă, de teamă că vor fi concediați pe loc. Departamentele de HR taie accesul la email și Slack înaintea notificării oficiale a demiterii, ca să prevină mesaje de rămas-bun sau eventuale critici.

Dacă spirala continuă, riscăm să inventăm un peisaj al muncii complet lipsit de încredere și bunăvoință. Nici angajatorii, nici angajații nu vor mai simți că au obligații reciproce. Mulți dintre cititori, fie directori, fie debutanți, păreau deja resemnați că acesta e viitorul iminent, comentează sursa citată.

O Americă corporatistă demoralizată

În prezent, angajatori și angajați trăiesc deja într-un climat de frustrare profundă. Doar 31% dintre americani se declarau implicați la muncă anul trecut, potrivit Gallup. Acesta ar fi cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu. Directorii știu asta și văd rezultatele mediocre produse de echipele lor demoralizate. De aceea amenință cu concedieri și forțează revenirea la birou. Dar aceste măsuri nu fac decât să agraveze lucrurile, să altereze moralul și să scadă și mai mult calitatea muncii.

Corporațiile americane au acum o alegere. Fie acceptă prăbușirea completă în haos, fie depun efortul dificil și nesigur de a rescrie contractul psihologic cu angajații, comentează sursa citată. Soluția începe cu renașterea loialității. Dar adaptată la era modernă, nu copiată mecanic din trecut.