O economie construită din nisip înfruntă o nouă criza globală

Furtunile pot, de asemenea, să măture nisipul în doar câteva zile, anulând eforturile de reabilitare a plajelor și generând pierderi de milioane. În luna martie, Coasta de Aur a Australiei, unde 70% din populație locuiește la mai puțin de 2 km de plajă, a fost lovită de cea mai severă furtună din ultimele cinci decenii. Ciclonul Alfred a smuls atât de mult nisip, încât secțiuni ale digului de protecție — linia de apărare a orașului împotriva valurilor și eroziunii — au fost expuse.

Aproximativ 1,4 milioane de metri cubi de nisip sunt acum adăugați pe plajele din nordul regiunii, iar consiliul municipal estimează că restaurarea coastei va costa 40 milioane de dolari australieni (25,9 milioane USD) și va dura până la trei ani. Dacă Coasta de Aur, faimoasă pentru zgârie-norii săi, va fi lovită de alte evenimente meteorologice precum Alfred, „acest lucru ne va forța infrastructura la limită în ceea ce privește reziliența”, spune Michael Kahler, membru al consiliului local.

„Dacă se confirmă previziunile privind creșterea nivelului mării cu 0,8 metri sau mai mult până în 2100, atunci vorbim despre o schimbare fundamentală de paradigmă”, adaugă el. „Când devine nesustenabil și prea riscant să construiești clădiri de 150 de etaje la mai puțin de o sută de metri de plajă?”

Până în 2050, peste un miliard de oameni ar putea trăi în zone joase de coastă

Cu toate acestea, riscurile de inundații, eroziune și dezastre climatice nu au diminuat apetitul global pentru dezvoltare urbană și locuințe de vacanță pe malul oceanului, chiar dacă dezastrele climatice au dus la creșterea primelor de asigurare și a pierderilor pentru asigurători. Până în 2050, peste un miliard de oameni ar putea trăi în zone joase de coastă, în creștere de la aproximativ 700 de milioane în prezent. Imobiliarele de pe malul oceanului rămân extrem de dorite, iar multe locuri pot întreține plajele prin reabilitări sau beneficiază de tratamente mai durabile, datorită ratelor mai reduse de eroziune. Chiar și în zonele unde riscurile sunt deja semnificative, proprietarii și investitorii nu sunt încă convinși să plece.

Mark Schiller, care locuiește în Pittsburgh, deține o casă de vacanță în Rodanthe, pe care o închiriază vara. Doar un drum și un șir de case separă proprietatea lui de apă. În noiembrie anul trecut, el a anunțat că oferă un teren liber din apropierea casei sale pentru oricine dorește să-și mute locuința mai departe de ocean. Nimeni nu i-a acceptat oferta.

„Privim cum aceste case cad în ocean și este cumplit”, spune el. Totuși, este liniștit în ceea ce privește amenințarea asupra propriei case. „Nu se va întâmpla cu locuința noastră. Doar în cazul în care are loc ceva dramatic”, afirmă bărbatul de 62 de ani. „Probabil că nu se va întâmpla în timpul vieții mele”.

Schiller vede chiar și o parte pozitivă în această situație — valoarea proprietății sale ar putea crește. „Dacă toate casele din primul rând se prăbușesc, atunci noi ajungem în primul rând la vederea Oceanului”.

„Oamenii nu își vor abandona casele”

În SUA, unii cercetători susțin că reabilitarea plajelor pentru a proteja proprietățile și infrastructura de pe malul oceanului este o metodă costisitoare — și zadarnică — de a menține linia țărmului. Retragerea ar putea, în cele din urmă, să salveze plajele dacă infrastructura este îndepărtată, permițând plajelor să migreze natural spre interior, susțin aceștia.

Dar retragerea este un subiect delicat. „Oamenii nu își vor abandona casele și, sincer, este puțin nedrept să le cerem asta”, spune Outten, din comitatul Dare. Alți cercetători se tem că programele care finanțează reabilitarea plajelor încurajează dezvoltarea costieră iresponsabilă, mai ales atunci când banii provin din fonduri publice, iar structurile care beneficiază cel mai mult sunt casele de vacanță sau locuințele de lux.

Întregi orașe sunt amenințate în Olanda

În Olanda, însă, unde o mare parte din țară este sub nivelul mării, experții avertizează că întregi orașe ar putea fi amenințate dacă nisipul — bariera naturală de protecție împotriva furtunilor și inundațiilor — este lăsat să se degradeze. „Nu este vorba doar de un proprietar sau de o zonă de agrement care beneficiază de reabilitare — cu toții beneficiem”, spune Evelien Brand, de la Rijkswaterstaat, organismul executiv al Ministerului pentru Infrastructură și Gospodărirea Apelor.

„Dacă permitem retragerea liniei de coastă, o mare parte din țara noastră va fi inundată”, adaugă ea. „De aceea, este nevoie ca acest proces să aibă loc la nivel național”.

Olanda, care dispune de rezerve ample de nisip în bazinul Mării Nordului și nu este afectată de furtuni tropicale, cheltuiește aproximativ 0,3% din PIB-ul său anual pe managementul riscului de inundații, inclusiv pe reabilitarea plajelor — o investiție considerată justificată pentru protejarea orașelor olandeze. Rijkswaterstaat nu prevede o creștere semnificativă a cantității anuale de nisip folosite, care este de aproximativ 12 milioane de metri cubi, în următoarele decenii.

Ținuturile nisipurilor care mișcă

În locurile unde eroziunea este mai severă și împiedicarea avansului oceanului este prea costisitoare, nu există soluții simple. În lipsa reabilitării plajelor, retragerea devine varianta implicită, care, dacă este planificată, presupune mutarea infrastructurii și, eventual, negocieri pentru despăgubiri.

În Rodanthe, serviciul național al parcurilor a reușit în 2023 să strângă fondurile necesare pentru a cumpăra două case evaluate la milioane de dolari, aflate în pragul prăbușirii, la valoarea de piață, înainte de a le demola în siguranță și de a transforma zona într-o plajă publică. În prezent, nu există fonduri disponibile pentru achiziții suplimentare.

Cei care au văzut cum insula-barieră s-a schimbat și s-a deplasat de-a lungul anilor privesc cu realism realitatea traiului în Rodanthe, un loc pe care triburile indigene algonquine îl numeau „ținutul nisipurilor care se mișcă”. „Nu e mare lucru de făcut”, spune Ryan Gentry, în vârstă de 49 de ani, a cărui familie locuiește în Outer Banks de generații, încă din anii 1600.