Privirea lungă și fixă a tinerilor? „Milenialilor, traumele voastre, preluate de la „boomeri”, ies la suprafață”!

Tocmai când părea că alianța dintre millennials și Gen Z atinge apogeul, apare un nou front în disputa generațională: „Privirea Gen Z”, adică acea expresie inertă, stânjenitoare, pe care membrii Generației Z o afișează atunci când sunt întrebați ceva sau sunt puși în fața unei situații la care nu știu cum să reacționeze. Disputa iscată în jurul acestui tip de privire este alimentată în special de problemele apărute în interacțiuni în domeniul serviciilor cu publicul, atunci când cei foarte tineri ajung în roluri de ospătari, barista sau în alte roluri „front desk”, care necesită aptitudini speciale. Reacțiile lor sunt observate cel mai bine ]n astfel de circumstanțe, mai ales că mai întotdeauna produc confuzie, se arată într-o analiză Business Insider.

Unii rămân sceptici cu privire la veridicitatea acestui fenomen. Totuși, pe platformele sociale, cel mai adesea pe TikTok, apar numeroase videoclipuri în care tinerii din Generația Z reacționează cu o privire fixă și neutră, asemănată cu expresia „căprioară în lumina farurilor” — momente apăsătoare de tăcere care, pentru unii, s-ar traduce printr-o lipsă de abilități sociale, carență care nu i-ar recomanda pentru în locuri de muncă din retail și ospitalitate, printre alte roluri care presupun o interacțiune empatică și alte abilități fine de comunicare.

Psihologii și experții în inteligență generativă avertizează însă că nu e vorba de incompetență, ci mai degrabă de un fel de „pauză cognitivă”. Gen Z este prima generație care a crescut online și a avut prima interacțiune la locul de muncă într-un mod ciudat, adică după o lungă perioadă de izolare. Această privire care pare să intrige lumea reflectă, mai degrabă, adaptarea la mediile profesionale și sociale redefinite decât o deficiență socială, scriu diverși analiști ai fenomenului.

Totuși, să presupunem că „privirea Gen Z” este reală. Atunci, există multiple explicații culturale și sistemice pentru ceea ce este perceput ca un deficit de maniere sau abilități sociale. Ironic este că milenialii par să își diagnosticheze succesorii în același mod în care boomers i-au patologizat pe ei. „Milenialilor, sunteți siguri că nu deveniți exact ca părinții voștri?”, se întreabă Business Insider.

Foto: Shutterstock

„Nu e vina noastră, e vina societății”

Generația Z a fost catalogată drept cea mai singuratică, cea mai anxioasă și cea mai respinsă dintre toate generațiile de până acum. Obiceiurile acestui grup demografic, privind relațiile personale sau munca, au fost examinate exhaustiv de baby boomers, de generația X și, mai nou, de colegii mileniali. Au cercetat absolut tot, „fie că e vorba de hainele pe care le purtăm, de subiectele prdilecte de discușie sau cuvintele folosite în cursul acestor discuții”, scrie sursa citată.

„Este posibil ca „privirea Gen Z” să reflecte tocmai anxietatea indusă de aceste examinări constante. Știm că fiecare reacție a noastră va fi disecată, deci, poate că ezitarea noastră vine din nevoia de a formula un răspuns „corect””.

Z este o generație crescută sub supravegherea constantă a rețelelor sociale. Dacă presupunem că „privirea Gen Z” este un simptom al hiperconectivității, atunci merită întrebat: cine a construit acest ecosistem? Cine a pus telefoanele în mâinile copiilor și i-a făcut dependenți de ele, împiedicându-i să formeze conexiuni umane autentice? Desigur, precizează sursa citată, „nu ne referim aici neapărat la părinții noștri, ci, mai ales, la fondatorii din zona tech, precum Mark Zuckerberg, el însuși un milenial”.

Lipsa abilităților sociale are rădăcini în economie și educație

Pe lângă impactul tehnologiei, există factori obiectivi care au împiedicat dezvoltarea abilităților sociale ale generației Z. Cei care au fost studenți în timpul pandemiei au trecut printr-un stagiu de educație virtuală, cursuri online, interacțiuni limitate. Primul lor contact real cu locul de muncă a fost imediat după absolvire, fără o perioadă de acomodare cu normele de conduită profesională.

În același timp, Generația Z se confruntă cu rate ridicate ale șomajului și subocupării. Mulți absolvenți, inclusiv din domenii tehnice, precum informatica — considerate anterior garanții de stabilitate financiară — se luptă acum cu un sistem care nu mai poate absorbi competențele lor. Așadar, putem blama o tânără barista de 22 de ani pentru că nu este entuziasmată de locul de muncă pe care abia dacă l-a găsit după ce și-a luat certificări înalte în studiul postuniversitar?

Trauma se transmite transgenerațional

„Poate că, în această polemică, millennials proiectează asupra Gen Z propriile traume moștenite de la boomers – cei care îi acuzau de fragilitate, pretenții și cheltuieli extravagante (precum obsesia pentru avocado toast). Ironia generațională nu e o noutate, dar poate că e momentul să privim dincolo de stereotipuri”, scrie sursa citată.

Tinerii, indiferent de generație, au demonstrat că pot genera sectoare economice reziliente și că pot remodela cultura organizațională. „Ne dorim locuri de muncă care să ne trateze ca pe oameni, nu ca pe rotițe într-un mecanism”, spun tinerii.