Radarul aeropurtat, noua armă tăcută dezvoltată de Coreea de Nord

Imagini recente din satelit au confirmat faptul că, în prezent, Coreea de Nord lucrează la dezvoltarea unui sistem propriu de avertizare timpurie și control aerian, utilizând ca platformă un avion de transport greu de tip Il-76.

Acest demers ar putea transforma regimul de la Phenian în al patrulea stat din lume care operează un astfel de sistem radar bazat pe Il-76, după Rusia, China și India. Noua capabilitate ar reprezenta un multiplicator strategic de forță pentru aviația militară nord-coreeană, oferindu-i un avantaj semnificativ în termeni de supraveghere aeriană și coordonare a operațiunilor.

Ce avantaje prezintă radarul aeropurtat din Coreea de Nord

Fotografii: Shutterstock

Cât vor costa vacanțele în Bulgaria după trecerea la moneda euro

19:43

Motoarele cu ardere internă scapă de interdicția totală în UE

18:22

ANALIZĂ

În ultimele luni din 2023, imagini din satelit cu aeroportul Sunan din Phenian au stârnit interesul analiștilor internaționali. O aeronavă de transport veche, de fabricație sovietică, era modificată cu structuri montate deasupra aripilor, un indiciu al faptului că nord-coreenii erau aproape de finalizarea acestei aeronave.

Suspiciunile au fost alimentate recent, atunci când liderul nord-coreean Kim Jong Un a prezentat oficial interiorul avionului de transport greu Il-76, confirmând dezvoltarea unei platforme radar aeropurtate, o premieră pentru regimul de la Phenian, relatează Foreign Policy.

Acest sistem de supraveghere din aer reprezintă o schimbare majoră în capacitatea de monitorizare a spațiului aerian din regiune. Datorită radarului montat la altitudine, autoritățile de la Phenian pot acum detecta din timp traiectorii joase ale avioanelor sud-coreene și americane, informații care era greu de obținut cu radarele terestre, din cauza reliefului accidentat al regiunii.

Radarul aerian nu ajută doar la supravegherea spațiului aerian sau la testele de ICBM. Coreea de Nord și-a extins în ultima perioadă arsenalul cu rachete de croazieră, precum Hwasal și Pulhwasal, aceasta din urmă fiind proiectată pentru a transporta focoase nucleare.

Sistemele radar aeriene sunt folosite de obicei pentru a detecta din timp aeronave, nave maritime, vehicule și rachete care se apropie, astfel încât forțele de apărare să le poată ataca.

Radarul aerian, mai precis decât cele terestre

Aceste rachete necesită o navigație de mare precizie, bazată pe cartografiere detaliată. Aeronava-radar poate contribui semnificativ la acest proces, furnizând date de urmărire mai precise decât sistemele terestre.

Spre deosebire de radarele fixe, cele radar montate pe aeronave oferă o vedere extinsă „dincolo de orizont”, identificând amenințări care altfel nu ar putea fi detectate. Pentru Coreea de Nord, acest tip de platformă aduce o dublă utilitate, potrivit RFA.org.

Pe lângă funcția de avertizare timpurie, poate acționa ca nod de comunicații între aeronavele proprii, coordonând în timp real misiuni ofensive sau defensive. Aceasta este o capacitate critică, mai ales în contextul intensificării exercițiilor militare comune dintre SUA și Coreea de Sud în 2024-2025.

Totuși, autoritățile de la Phenian dețin foarte puține aeronave de transport care pot fi adaptate pentru acest tip de misiuni, iar până în prezent doar un astfel de aparat a fost observat în configurația radar. Acest fapt limitează utilizarea sistemului în momente-cheie, cum ar fi crize regionale sau testări de armament strategic.

Teste pe distanțe scurte

Importanța reală a platformei radar depășește supravegherea tactică. Aceasta ar putea deveni o piesă vitală în testarea și perfecționarea focoaselor nucleare pentru rachetele balistice intercontinentale (ICBM).

Deși Coreea de Nord a demonstrat că poate lansa rachete cu rază lungă, rămâne incertă capacitatea acestora de a supraviețui reintrării în atmosferă, o etapă esențială pentru funcționarea eficientă a armelor nucleare, potrivit Foreign Policy.

Testele nord-coreene sunt realizate pe distanțe scurte și pe traiectorii abrupte. Cu toate acestea, ele nu simulează cu fidelitate condițiile reale ale unui zbor intercontinental. Mai mult, radarele de la sol pierd contactul cu rachetele sub altitudinea de 140 de kilometri, ceea ce înseamnă că Phenianul nu are acces la date despre momentul critic al reintrării în atmosferă.

Radarul aeropurtat ar putea schimba, însă, acest lucru. Zburând deasupra Mării Japoniei, acesta ar putea capta în detaliu faza finală a testelor și oferi informații esențiale despre eventualele dezintegrări ale focoaselor, date imposibil de obținut până acum.