Rata șomajului în România a ajuns în luna iulie la aproape 6%, ceea ce indică o ușoară scădere comparativ cu luna precedentă.
Această evoluție reflectă în continuare tensiunile dintre cererea de forță de muncă și adaptarea angajaților la schimbările economice și structurale.
Foto: Shutterstock
Rata șomajului în România a scăzut ușor în cea de-a șaptea lună din acest an, ajungând, în formă ajustată sezonier, la 5,8%. Vorbim despre o scădere de 0,2 puncte procentuale comparativ cu iunie, potrivit datelor oficiale publicate, luni, de Institutul Național de Statistică (INS).
Aceasta reflectă o ușoară îmbunătățire pe piața muncii, în contextul redresării economice și al cererii stabile pentru forța de muncă în sectoare importante ale economiei, precum servicii, comerț și industrie.
În același timp, numărul șomerilor a crescut cu 2.400 comparativ cu luna iulie a anului trecut, ajungând la 471.200 de persoane cu vârste între 15 și 74 de ani. Această categorie de vârstă reprezintă 76,1% din numărul total al persoanelor fără loc de muncă estimat pentru iulie 2025.
Față de luna precedentă, numărul șomerilor a scăzut de la 490.100, însă comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, se înregistrează o ușoară creștere, și anume 468.800 de șomeri în iulie 2024.
Datele Institutului Național de Statistică arată că rata șomajului în țara noastră este mai mare în rândul bărbaților, cu 0,5 puncte procentuale peste nivelul înregistrat în rândul femeilor. Valorile sunt de 6,0% în cazul persoanelor de sex masculin şi de 5,5% în cazul celor de sex feminin. Acest aspect reflectă o persistență a dezechilibrelor de gen pe piața muncii.
De asemenea, reține în continuare atenția nivelul ridicat, de 23,5%, al ratei șomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 ani,
înregistrat în intervalul aprilie-iunie 2025. Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost estimată la 4,7% pentru luna iulie 2025
(4,7% în cazul bărbaţilor şi 4,5% în cazul femeilor).
Această evoluție indică o stabilizare a pieței muncii, dar și provocări persistente legate de adaptarea forței de muncă la cerințele actuale ale angajatorilor, în special în contextul creșterii prețurilor și al schimbărilor structurale din economie.