România, creștere moderată a costului orar al forței de muncă, dar, peste media UE

România a înregistrat o creștere anuală de 6,1% a costului orar cu forța de muncă în trimestrul al treilea din 2025, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Aceasta plasează țara noastră peste media Uniunii Europene (3,7%) și a zonei euro (3,3%), dar sub ritmurile înregistrate în state precum Bulgaria sau Lituania. Indicatorul, care include atât salariile, cât și costurile non-salariale suportate de angajatori, reflectă dinamici specifice economiilor emergente din estul Europei.

Creștere temperată pe medie: 3,3% în zona euro, 3,7% în UE

Eurostat a anunțat datele finale privind Indicele Costului Muncii (Labour Cost Index) pentru trimestrul III 2025, arătând o evoluție stabilă a costurilor orare cu forța de muncă la nivelul blocului comunitar.

În zona euro, creșterea anuală a fost de 3,3%, în timp ce în întreaga Uniune Europeană s-a înregistrat un avans de 3,7%. Aceste ritmuri reflectă o normalizare după perioadele de creșteri mai accentuate din anii anteriori, influențate de recuperarea post-pandemie și de ajustările salariale.

Casele de marcat fizice vs. cele virtuale: între promisiunea „digitalizării” și riscul unui haos total

12:23

România, pe locul 4 în UE la creșterea productivității muncii în agricultură

11:41

Cele două componente principale ale costului muncii – salariile și costurile non-salariale (cum ar fi contribuțiile sociale ale angajatorilor) – au evoluat similar: în zona euro, salariile orare au crescut cu 3,0%, iar costurile non-salariale cu 4,0%.

În UE, avansul a fost de 3,5% pentru salarii și 4,2% pentru componenta non-salarială.Pe sectoare economice, în UE creșterile au fost de 3,7% în industrie și servicii, respectiv 4,7% în construcții.

Sectoare precum furnizarea de energie electrică și gaze au înregistrat ritmuri mai scăzute (2,5%), în timp ce activitățile profesionale și construcțiile au văzut majorări mai pronunțate la costurile non-salariale.

România: Creștere de 6,1%, cu evoluții echilibrate între salarii și costuri adiționale

În România, costul orar total al forței de muncă a crescut cu 6,1% în trimestrul III 2025 față de trimestrul III 2024, atât pentru componenta salarială (+6,1%), cât și pentru cea non-salarială (+6,2%). Aceasta reprezintă o temperare față de trimestrele anterioare ale anului 2025, când ritmurile au depășit 10% (de exemplu, +10,4% în trimestrul II), dar rămâne semnificativ peste media europeană.

Poziționarea României în clasamentul european plasează țara în jumătatea superioară, cu creșteri mai mari decât în statele vestice, dar sub lideri precum Bulgaria (+12,4%), Lituania (+9,7%), Croația (+9,1%) sau Ungaria (+8,8%). Această dinamică este tipică pentru economiile în curs de convergență, unde ajustările salariale sunt necesare pentru a atrage și reține forța de muncă, în contextul unei productivități în creștere.

Totuși, nivelul absolut al costului orar al muncii în România rămâne printre cele mai scăzute din UE – estimat la aproximativ 12,5 euro în 2024, conform datelor structurale recente –, ceea ce menține atractivitatea țării pentru investiții în sectoare intensive în forță de muncă.

Ponderea costurilor non-salariale este una dintre cele mai reduse din Uniune (aproximativ 4,8%), comparativ cu media de 24,7%.

Factori care influențează evoluția costului muncii în România

Creșterea costurilor cu forța de muncă în România este determinată de mai mulți factori: majorările succesive ale salariului minim, presiunile sindicatelor pentru alinierea veniturilor la costul vieții, dar și de o piață a muncii tensionată, cu deficit de personal calificat în sectoare precum construcțiile, IT-ul și industria prelucrătoare.

Angajatorii români se confruntă cu provocări suplimentare, precum creșterea contribuțiilor sociale și a taxelor pe muncă, deși ponderea acestora rămâne scăzută comparativ cu state precum Franța sau Suedia (peste 30%). Pe de altă parte, această evoluție moderată în trimestrul III sugerează o posibilă stabilizare, influențată de încetinirea creșterii economice și de măsurile de control al deficitului bugetar.

Analiștii economici subliniază că un cost al muncii în creștere controlată poate stimula consumul intern și productivitatea, dar riscurile apar dacă ritmurile depășesc consistent câștigurile de eficiență. În contextul unei economii cu creștere estimată modestă pentru 2025-2026, echilibrul între competitivitate și protecție socială rămâne esențial.

Comparație europeană: Disparități persistente între Est și Vest

Clasamentul creșterilor costului muncii evidențiază diferențe structurale: statele din Europa de Est înregistrează ritmuri mai accelerate, reflectând procesul de catching-up salarial, în timp ce țările mature precum Franța, Danemarca sau Malta raportează creșteri minime (sub 2%). Aceasta contribuie la reducerea graduală a decalajelor în nivelul de trai, dar ridică întrebări privind competitivitatea exporturilor din țările cu creșteri rapide.

În zona euro, sectorul business a văzut o creștere de 3,3%, iar cel non-business de 3,1%, tendință similară în UE. Pentru România, datele detaliate pe sectoare nu sunt încă disponibile pentru trimestrul III, dar trimestrele anterioare au arătat avansuri mai pronunțate în construcții și industrie.

Perspective pentru 2026: Stabilizare sau accelerare?

Prognozele Comisiei Europene și ale Băncii Naționale a României anticipează o continuare a creșterilor salariale, dar la ritmuri mai temperate, odată cu absorbția fondurilor europene și reformele structurale. Dacă productivitatea va ține pasul, costul unitar al muncii (ajustat pentru eficiență) ar putea rămâne competitiv.

Datele Eurostat confirmă astfel că România continuă să fie un pol de atractivitate pentru investiții datorită costurilor relativ scăzute, dar cu o dinamică ascendentă care semnalează maturizarea pieței muncii.