Schimbările climatice sunt un produs secundar al progresului, nu o criză existențială, susține țarul american al energiei

Criticii spun că alegerea lui Wright este emblematică pentru noua direcție ideologică a administrației Trump: una în care negarea științei climatice este mai subtilă, dar nu mai puțin periculoasă. Spre deosebire de opozanții clasici, Wright nu respinge vehement datele care arată o creștere a temperaturilor globale. În schimb, adoptă o poziție cunoscută sub numele de „lukewarmerism” – un curent de gândire care recunoaște schimbările climatice, dar le minimalizează impactul și se opune măsurilor drastice pentru combaterea lor. Este, spun cercetătorii, o formă sofisticată de negare, care dă impresia de echilibru rațional, dar care, în realitate, paralizează acțiunea.

Genevieve Guenther, cercetătoare la The New School, afirmă că această abordare este chiar mai eficientă în perpetuarea lipsei de acțiune, mult mai bună decât negarea frontală a crizei. „Lukewarmerii”, susține ea, creează un climat de relativism și de incertitudine, în care politicienii și publicul își pot justifica mai ușor pasivitatea, de regulă, în numele realismului economic sau al scepticismului științific. Realismul economic este, se pare, un argument predilect al lui Wright.

„La începutul celui de-al doilea mandat al președintelui Trump, energia americană devenise mai nesigură, mai scumpă și mai puțin fiabilă. Una din cinci gospodării din SUA se confrunta cu dificultăți în plata facturilor la energie. Jumătate din rețeaua electrică era expusă riscului de întreruperi. În numele unui singur risc – schimbările climatice – administrația Biden a declanșat un asalt regulatoriu menit să elimine hidrocarburile în favoarea așa-numitelor energii regenerabile. Rezultatele au fost previzibile. A meritat acest cost pentru a „înverzi” economia, așa cum a promis Joe Biden? Pe scurt, nu. În 2024, hidrocarburile reprezentau încă 82% din consumul primar de energie al SUA, aproape la același nivel ca în 2019. Hidrocarburile se dovedesc extrem de greu de înlocuit”, scrie Chris Wright, în pledoaria lui pentru The Economist.

Poate cel mai îngrijorător aspect, spun criticii, este modul în care Wright manipulează datele științifice pentru a susține propria agendă. Jurnaliștii de la NPR și Washington Post notează că Wright selectează studii care-i favorizează poziția, ignorând cercetări majore, realizate de IPCC sau NOAA, care arată legături tot mai clare între schimbările climatice și creșterea catastrofelor naturale – de la incendii record, la inundații extreme.

Schimbările climatice sunt un produs secundar al progresului, nu o criză existențială

Pe acest fundal, activiștii de mediu și comunitatea științifică exprimă temeri că Departamentul Energiei va fi folosit nu pentru a ghida tranziția energetică a SUA, ci pentru a bloca această tranziție, în favoarea industriei petroliere. Publicația DeSmog atrage atenția asupra legăturilor profunde dintre Wright și grupurile de lobby din domeniul combustibililor fosili, în timp ce The Guardian subliniază că toți membrii echipei energetice a lui Trump par să aibă în comun nu doar o preferință pentru petrol și gaz, ci și o ostilitate activă față de politicile climatice internaționale. Temerile de acest tip s-ar putea confirma.

„Declarațiile politice urgente și încărcate ideologic, menite să reformeze sistemele energetice naționale, s-au dovedit constant dezastruoase. Atât în Europa, cât și în SUA – sub conducerea lui Biden -, zelul climatic a înlocuit realitatea energetică. Rezultatul: prețuri sufocant de mari la energie, dezindustrializare și oportunități de viață diminuate pentru cetățeni. În Marea Britanie—leagănul Revoluției Industriale, ultima uzină virgină de producție de oțel se află în pragul închiderii. Prin concentrarea exclusivă pe obiectivele climatice și reformarea doar a sectorului electricității, Regatul Unit a alungat aproape toată industria grea”, scrie Chris Wright.

Un tehnocrat cu opinii neconvenționale?

În ochii criticilor, Chris Wright nu este doar un tehnocrat cu opinii neconvenționale. Este simbolul unui val politic care îmbrățișează cu seninătate extractivismul secolului XX, într-un moment în care lumea – afectată de crize climatice tot mai frecvente – are nevoie disperată de lideri care să găsească soluții pe termen lung. În timp ce știința avertizează că fereastra de acțiune se închide, noul Secretar pentru Energie al Americii pare hotărât să apese accelerația în direcția opusă. Iar noile sale declarații par destul de limpezi în acest sens:

„Accelerăm producția tuturor resurselor energetice de bază: cărbune, nuclear, geotermal și, desigur, gaze naturale. Doar gazul natural furnizează peste 40% din electricitatea americană și 25% din energia primară globală. Încălzește mai multe locuințe americane decât orice alt combustibil, susține industria petrochimică în expansiune și rămâne principala sursă de căldură industrială pentru manufactură. Vom trata schimbările climatice exact așa cum sunt: nu o criză existențială, ci un fenomen fizic real, un produs secundar al progresului. Da, concentrația de CO₂ în atmosferă a crescut. Dar la fel a crescut și speranța de viață. Miliarde de oameni au ieșit din sărăcie. Medicina modernă, telecomunicațiile și transportul global au devenit posibile. Sunt dispus să accept acest compromis moderat în schimbul progresului uman”.