Se caută secretele longevității în ADN-ul celor mai vârstnici oameni

Oamenii de știință analizează ADN-ul celor mai vârstnici oameni din lume pentru a descoperi secretele longevității.

Cercetările vizează factorii genetici care le-au permis acestora să trăiască peste 100 de ani. Studiile ar putea identifica mecanisme biologice unice, iar descoperirile ar putea ajuta la prevenirea bolilor și la prelungirea vieții generațiilor viitoare.

Cum trăiesc cei mai longevivi oameni: ADN-ul celor mai vârstnici oameni din lume

Foto: Pixabay

Dizolvările de firme au crescut cu aproape 13% în primul semestru din 2026

18:26

Bonificația de 3% pentru firme va fi acordată automat. Ministerul Finanțelor elimină cererile și documentele suplimentare

15:30

În țările cu cea mai mare speranță de viață, precum Japonia, Italia sau Spania, oamenii trăiesc în medie aproximativ 84 de ani. Cu toate acestea, există indivizi care depășesc această medie cu aproape trei decenii, ajungând la vârste incredibile. Un exemplu elocvent este María Branyas din Spania, care a trăit până la vârsta de 117 ani, relatează publicația spaniolă El Pais.

Acești indivizi sunt numiți supercentenari. Ei trăiesc mult timp și ating vârste extreme, iar de multe ori evită boli grave precum afecțiunile cardiovasculare, Alzheimer sau cancerul. În schimb, prezintă doar probleme normale pentru vârsta foarte înaintată.

Cercetătorii încearcă să înțeleagă mecanismele care stau la baza longevității extreme, abordând fenomenul din perspective genetice și biologice. Până acum, însă, majoritatea studiilor s-au concentrat pe populațiile din țările dezvoltate, cu acces facil la servicii medicale și o omogenitate genetică relativă.

Ce date au analizat cercetătorii

Brazilia are resurse medicale mai limitate pentru o parte a populației și cu un grad ridicat de diversitate genetică, oferă acum primele rezultate interesante. Surprinzător, această țară găzduiește un număr semnificativ de centenari și supercentenari.

Cercetătorii de la Centrul de Cercetare a Genomului Uman și a Celulelor Stem al Universității din São Paulo au adunat cel mai mare eșantion de centenari brazilieni. Mai exact, 160 de persoane, iar numărul acestora este în creștere. Printre ei se află și 20 de supercentenari, cu vârste de peste 110 ani. Datele colectate includ analiza genomului, epigenetica și teste moleculare și celulare. De asemenea, cercetătorii au strâns informații despre ascendență, stil de viață și obiceiurile participanților.

Studiul include cazuri remarcabile, precum cel al sorei Inah Canabarro. Aceasta a fost cea mai în vârstă femeie din lume (116 ani) până la decesul ei în primăvara anului trecut. De asemenea, au fost vizați și cei mai vârstnici bărbați în viață, ambii în vârstă de 112 ani.

„Recrutăm constant centenari și supercentenari din diverse regiuni ale Braziliei și colectăm probe biologice”, explică Mateus Vidigal, coautor al studiului.

Numărul participanților este în creștere, iar specialiștii estimează că până la jumătatea anului vor depăși 200 de centenari. Secvențierea completă a genomului a fost finalizată deja pentru o parte semnificativă dintre aceștia.

Indicii despre reziliența supercentenarilor

Potrivit cercetătorilor, mulți dintre supercentenarii brazilieni rămân lucizi și independenți în activitățile de zi cu zi, precum hrănirea, chiar și la vârste foarte înaintate. Deși rezultatele nu sunt încă definitive, oamenii de știință au identificat câteva indicii despre reziliența extraordinară a acestor indivizi:

Imunitate puternică. Trei dintre supercentenarii brazilieni au supraviețuit pandemiei de Covid-19 înainte de apariția vaccinului. Ei prezentau niveluri ridicate de IgG și anticorpi neutralizanți împotriva virusului.

Factori genetici individuali. Spre deosebire de alte țări cu diete specifice și acces la servicii medicale avansate, longevitatea brazilienilor pare să fie determinată în principal de factori genetici proprii.

Diversitate rasială. Populația Braziliei rezultă din amestecul complex între amerindieni, portughezi, africani, europeni și comunitatea japoneză, ceea ce ar putea contribui la robustețea lor biologică.