La baza schimbărilor care urmează să vină se află trei noi realități: tehnologia informației, apariția noilor concepte cu privire la muncă și dezvoltarea formelor de economie colaborativă, au spus diverși analiști de-a lungul ultimului deceniu, vorbind de o nouă etapă în evoluția globală, numită fie info-capitalism, fie capitalism cognitiv.

Sectorul de piață ar putea să coexiste cu sectorul post-capitalist vreme de decenii, dar trecem, de fapt, prin schimbări majore, care sunt tot mai vizibile. Ne va aduce capitalismul cognitiv mult visatul stat al bunăstării, imaginat încă din antichitate și, mai târziu, în epoca modernă? Sau va accentua clivajul social și populismul, mizând pe haos informațional și manipulare?

Capitalismul de șoc – cataclisme, crize și manipulare

Mai nou, traversăm o zonă cu turbulențe, iar lucrurile au început să se precipite. O dată cu ascensiunea lui Trump, devine tot mai populară o a treia viziune despre sistemul economic al timpului nostru, și anume capitalismul care se bazează pe cataclism, pe „doctrina șocului”. Conceptul a fost lansat de scriitoarea Naomi Klein pentru a descrie tactica brutală de a folosi dezorientarea publicului în urma unui șoc colectiv – războaie, lovituri de stat, atacuri teroriste, prăbușiri ale pieței sau dezastre naturale. Sub imperiul fricii colective pot fi impuse măsuri radicale pro-corporative, adesea numite „terapie de șoc”.

Librăria virtuală lansată de TikTok a eșuat lamentabil. ByteDance i-a pus „lacătul pe ușă”, la numai doi ani de la inaugurare

22:13

Mașinile chinezești ieftine invadează încă o mare piață auto

21:52

Deși Trump sparge tiparele în anumite privințe, tacticile sale de șoc urmează un scenariu familiar altor țări care au suferit schimbări rapide, impuse sub acoperirea crizei.

“Totul se mișcă prea repede”, scrie The Guardian. “Administrația Trump-Musk distruge guvernul american, universitățile și organizațiile de sănătate, concediind zeci de mii de angajați, eliminând miliarde de fonduri. Amploarea și viteza atacului sunt amețitoare. Este aproape imposibil să ții pasul cu distrugerea continuă, darămite să organizezi rezistența. Nimic din toate acestea nu este accidental”.

“Viteza cu care se mișcă totul poate fi atribuită strategului „acceleraționist” al lui Trump, Steve Bannon, și este o tactică de război informațional gândită pentru a „inunda totul”, pentru a deruta, a dezangaja și a dezorienta. Strategia a mai fost folosită. Fie că este vorba de climă, fie de Covid, zvonurile, minciunile și teoriile conspirației, toate bombele aruncate în războiul informațional creează haos, lăsând publicul dezorientat, temător și pradă mesajelor simpliste: dați vina pe migranți, pe persoane transgender, pe musulmani, pe medici, e oameni de știință. Achiziționarea Twitter/X de către Musk susține agenda lui Bannon”, scrie The Guardian.

Ritmul schimbării este accelerat și o parte dintre analiști consideră că acest capitalism de șoc vizează dezmembrarea instituțiilor publice și reprezintă un atac asupra democrației.

“Poate cel mai înfricoșător aspect este că industriile care râd în fața distrugerii planetare și sociale au făcut un calcul clar: nu e nevoie de economii prospere pentru profit. Neoliberalismul măcar pretindea că servește o formă de bine superior prin intermediul concurenței de piață. Capitalismul cataclismic elimină complet această iluzie”, scrie The Guardian.

Tabloul descris de editorialiștii Guardian este sumbru: “ne confruntăm cu o preluare ostilă, organizată a democrației, secundată de o dezmembrare a economiei în favoarea sectoarelor și industriilor celor mai profitabile pentru magnații combustibililor fosili și ai tehnologiei, în detrimentul nostru și al întregii vieți de pe Pământ”.

Cum să înțelegem noua realitate?

Dacă momentul Trump reprezintă un punct în care capitalismul informațional ar putea fi deturnat sau este doar o particularitate a istoriei recente, rămâne de văzut. În ultima decadă, însă, analiștii au vorbit constant despre moduri în care capitalismul nu mai răspunde noilor dinamici sociale, analizând semnele schimbării.

În anii 1990, economiștii și experții în tehnologie păreau să se fi pus de acord că informația crează o „a treia” formă de capitalism – diferită de capitalismul industrial și de capitalismul comercial, dar dificil de descris în primul rând pentru că dinamica lui este profund non-capitalistă – scriau primii observatori ai acestui val, printre care și Paul Mason, editorialist The Guardian.

Deși grupările de stânga visau abolirea capitalismului prin vot sau prin forță, se pare că acesta s-ar putea dizolva, de fapt, pe pașnic, pierdut într-un curent mai dinamic, ce remodelează economia în jurul unor noi valori. Pentru că, îninte de orice, post-capitalismul vorbește despre oameni și despre noi forme de comportament uman, pe care economia convențională cu greu le-ar putea lua în seamă. Economia colaborativă e doar un exemplu din această serie, iar obiceiul de a produce împreună informații și de a le împărți determină mediile academice numesc adesea această etapă mai degrabă socialismul cunoașterii.

S-a redus nevoia de muncă, s-au estompat limitele dintre muncă și timpul liber

Noua eră post-capitalistă este antrenată de trei schimbări majore pe care tehnologia informației le-a adus în ultimii 25 de ani, spunea Mason în sa analiză pentru The Guardian. În primul rând, a redus nevoia de muncă, a estompat limitele dintre muncă și timpul liber și a slăbit relația dintre muncă și salarii. Valul iminent de automatizare, în prezent decelerat, deoarece infrastructura socială actuală nu poate suporta consecințele, va diminua enorm cantitatea de muncă necesară – nu doar pentru supraviețuire, ci pentru a oferi o viață decentă tuturor.

În al doilea rând, informația erodează capacitatea pieței de a forma corect prețurile. Piețele se bazează pe cât de rar este un produs, în timp ce informația este abundentă. Mecanismul de apărare al sistemului este formarea monopolurilor – gigantii tehnologici – la o scară fără precedent în ultimii 200 de ani, dar care nu poate dura, pentru că este un edificiu corporativ fragil, în contradicție cu o nevoie fundamentală a umanității, și anume utilizarea liberă a ideilor.

În al treilea rând, asistăm la o apariție spontană a producției colaborative: peste tot apar bunuri, servicii și organizații care nu mai răspund regulilor pieței și ierarhiei manageriale. Cel mai grandios produs colaborativ – și, totodată, informațional din lume – Wikipedia – este realizat de voluntari, gratuit. Wikipedia reprezintă o mare provocare pentru industria enciclopedică, privând-o de aproximativ 3 miliarde de dolari pe an, preciza analiza publicată de The Guardian.

Pentru a da un singur exemplu în acest sens, cândva, în 2012, Encyclopedia Britannica anunța că își încheie publicarea în print, după 244 de ani de apariții periodice. La vremea respectivă, Wikipedia, versiunea în limba engleză, avea 3,9 milioane de articole, în timp ce Encyclopedia Britannica avea doar 120.000.

Noua economie informațională

Economia informațională s-a multiplicat în ultima decadă, iar anul de criză sanitară n-a făcut nimic altceva decât să accelereze trenduri deja existente. Suntem înconjurați nu doar de mașini inteligente, ci de un nou strat de realitate, centrat pe informații. Ne putem gândi la orice din realitate, cum ar fi, de pildă, un avion de linie: e pilotat de un computer, a fost proiectat și testat în mod virtual, trimite informații în timp real către producătorii săi. La bord sunt oameni care se uită pe ecrane conectate la internet. Privit de pe Pământ, pare aceeași „pasăre” albă din era James Bond. În aer se află, însă, atât o mașină inteligentă, cât și un nod dintr-o vastă rețea.

Avionul are un conținut informațional și adaugă „valoare informațională” lumii în multe feluri. În timpul unui zbor de afaceri, de pildă, când toată lumea se uită la Excel sau PowerPoint, cabina pasagerilor devine o adevărată fabrică de informație, explica The Guardian, cândva, acest fenomen.

Aceste fabrici de informație neconvenționale intră în divergență cu principiile capitalismului clasic. Dacă o economie de piață liberă, cu proprietate intelectuală, duce la „sub-utilizarea informației”, atunci o economie bazată pe utilizarea completă a informației nu poate tolera piața liberă și nici drepturile absolute de proprietate intelectuală, se arată în analiza citată. În ultimii 25 de ani, mulți au luptat cu această problemă: economia pornește de la condiția de raritate.

Totuși, cea mai dinamică forță din lumea modernă, informația, este abundentă și, așa cum a spus genialul hippie Stewart Brand, „vrea să fie liberă”. Modelele de afaceri ale tuturor gigantilor digitali moderni sunt concepute pentru a preveni abundența informației. Cu toate acestea, informația rămâne abundentă. În plus, la originea lor, bunurile informaționale sunt liber replicabile, remarcau editorialiștii Guardian.

Odată ce un bun este realizat, poate fi copiat și multiplicat la infinit. O secvență muzicală sau baza de date gigantică pe care o folosești pentru a construi un avion are un cost de producție, dar costul său de reproducere se apropie de zero. Prin urmare, dacă mecanismul normal de preț al capitalismului prevalează în timp, prețul său se va reduce, de asemenea, la zero, observa Paul Mason.

Ce este noul capitalism cognitiv?

Întrebându-se ce este noul capitalism cognitiv, Mason găsește unele răspunsuri într-un experiment de gândire publicat de Karl Marx la mijlocul secolului XX. Într-o economie în care mașinile fac cea mai mare parte a muncii, spunea Marx, natura cunoștințelor blocate în mașini trebuie să fie „socială”. Marx își imaginează și punctul final al acestei traiectorii: crearea unei „mașini ideale”, care durează pentru totdeauna și nu costă nimic. O mașină care ar putea fi construită fără costuri, fără a adăuga vreo valoare procesului de producție și, rapid, pe parcursul mai multor cicluri contabile, ar reduce costurile tuturor celorlalte pe care le-ar atinge.

Odată ce înțelegi că informația este fizică și că software-ul este o mașină, iar stocarea, lățimea de bandă și puterea de procesare se ogindesc în prețuri la rate exponențiale, pilda lui Marx devine clară. Suntem înconjurați de mașini care nu costă nimic și care, dacă am dori, ar putea dura pentru totdeauna, scria Guardian. Marx și-a imaginat că informația va fi stocată și distribuită într-o „inteligență generală” – care e mintea tuturor oamenilor de pe Pământ, conectați prin cunoștințe sociale, în care fiecare upgrade este un bun comun, de care beneficiază pe toată lumea. Pe scurt, el a imaginat ceva apropiat de economia informațională în care trăim. Și, a scris el, existența unui astfel de sistem ar „sufoca capitalismul”.

Inteligență în “fabrica globală”

Oamenii s-au schimbat și ei între timp și nu-și mai înțeleg viața fără informație. Cu mai mult de 200 de ani în urmă, jurnalistul radical John Thelwall i-a avertizat pe cei care construiau fabricile englezești că au creat o formă de democrație nouă și periculoasă:

„Fiecare mare atelier și fabrică este un fel de societate politică, pe care nicio lege a Parlamentului nu o poate reduce la tăcere, și niciun magistrat nu o poate dispersa”.

Astăzi, întreaga societate pare să fie o uriașă fabrică. Participăm cu toții la crearea și recrearea mărcilor, a normelor și a instituțiilor. În același timp, rețelele de comunicare, vitale pentru munca zilnică și pentru profit, vehiculează informații și cunoștințe. Astăzi, rețeaua – la fel ca atelierul de acum 200 de ani – este ceva ce „nu poate fi dispersat sau redus la tăcere”.

Desigur, statele pot închide temporar Facebook, Twitter, chiar și întreaga rețea de Internet sau rețelele de telefonie mobilă, paralizând astfel economia. Pot, de asemenea, stoca și monitoriza fiecare kilobyte de informație pe care îl producem. Dar nu pot impune iar o societate ierarhică, bazată pe propagandă și ignoranță de acum 50 de ani, cu excepția unor cazuri de notorietate, cum ar fi China, Coreea de Nord sau Iran. Încercarea de a bloca acest proces de producere colectivă de informații ar fi, așa cum spunea sociologul Manuel Castells, ca și cum ai încerca să de-electrifici o țară.

E vremea să ne speriem sau să fim utopici?

Va urma un paradis sau un dezastru? Un aspect crucial remarcat de analiști este că Trump, prin capitalism de șoc, intenționează să facă totul prin parteneriate public-private – care au un istoric teribil de corupție și pot duce la salarii mult mai mici decât ar face proiectele reale de lucrări publice. Cheltuielile uriașe pe care le-a anunțat pentru infrastructură ar putea deveni o cleptocrație asemănătoare cu cea ce s-a întâmplat în cazul dezastrelor produse de Uraganul Katrina, iar editorialiștii de la Guardian se tem că cei din Mar-a-Lago se vor servi cu sume uriașe din banii contribuabililor. New Orleans oferă o imagine înfiorătoare a ceea ce ne putem aștepta când va lovi următorul șoc, scrie Guardian.

Există, însă, și o viziune paradisiacă despre viitor. O alternativă a lumii informației monopolizate putem vedea informația ca bun social, gratuit la punctul de utilizare, incapabilă de a fi deținută, exploatată sau prețuită. Feudalismul era un sistem economic structurat de obiceiuri încetățenite sau legi despre „obligații”.

Capitalismul este structurat de ceva pur economic: piața. Această nouă etapă, postcapitalismul – a cărui precondiție este abundența –, nu va fi pur și simplu o formă modificată a unei economii de piață. O dată ce înțelegi această dinamică, scria, în urmă cu zece ani, analistul Paul Mason pentru The Guardian, trebuie creat un proiect care socializează cunoștințele, eradichează nevoia de muncă și împinge economia spre abundență. El îi spunea Proiectul Zero – deoarece obiectivele sale sunt un sistem energetic cu zero carbon; producția de mașini, produse și servicii cu costuri marginale zero; și reducerea timpului de muncă necesar cât mai aproape de zero.