Un nou studiu dezvăluie care sunt țările cu cele mai mari rezerve alimentare și capacități de producție, iar România ocupă un loc surprinzător în acest clasament.
Într-o lume în care securitatea alimentară devine tot mai importantă, doar câteva state reușesc să fie aproape complet autosuficiente, acoperindu-și singure necesarul din toate grupele alimentare.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/08/Tarile-cu-cele-mai-mari-rezerve-alimentare-din-lume.jpg)
Foto infografic: Visual Capitalist
Producția alimentară a evoluat de la un sistem agrar local la unul corporativ global, bazat pe importuri, exporturi și transporturi care traversează zilnic oceane și continente. Dintre cele 186 de țări analizate într-un studiu realizat de Visual Capitalist, doar una reușește performanța de a fi 100% autosuficientă în toate cele șapte grupe alimentar.
Țările europene se confruntă cu un deficit de autosuficiență în producția de fructe și de legume, în timp ce multe state din Asia au dificultăți în domeniul lactatelor. Dar, cât de pregătită sunt țările să asigure pună trei mese echilibrate folosind exclusiv producția proprie din ferme, livezi și pescării?
Infograficul asociat studiului prezintă un top 50 al națiunilor care se apropie cel mai mult de independența alimentară completă, indicând în același timp grupele de alimente care necesită încă importuri. Datele provin dintr-o cercetare publicată în mai 2025 în revista Nature Food. Autorii cercetării au comparat producția națională cu ghidurile alimentare Livewell pentru șapte mari categorii de alimente: fructe, legume, leguminoase, alimente amidonoase, carne, pește și lactate. Autosuficiența este atinsă la un scor de 100% în fiecare categorie. Ceea ce este peste arată capacitatea de export, ceea ce este sub acest prag indică nevoia de importuri.
România se regăsește surprinzător în topul țărilor cu cele mai mari rezerve alimentare din lume, ocupând locul al 12-lea. Deși nu este considerată un gigant agricol global, țara noastră își asigură o bună parte din necesarul alimentar din producția proprie, demonstrând o capacitate solidă de autosuficiență în mai multe grupe de alimente, cum ar fi fructele, legumele și carnea. Această poziție evidențiază potențialul României de a-și proteja securitatea alimentară și de a-și valorifica resursele agricole în context global.
Guyana este singura țară din lume cu un scor perfect în toate cele șapte grupe alimentare. Câmpiile sale fertile produc recolte bogate de orez și rădăcinoase amidonoase, iar pescăriile fluviale și pășunile asigură carne și pește în cantități care depășesc nevoile celor 900.000 de locuitori. Puține state se apropie de această performanță, cum ar fi Vietnam și China, care îndeplinesc criteriile pentru șase grupe alimentare. În schimb, alte 23 de țări îndeplinesc criteriile la cinci grupe. Concluzia este aceea că autosuficiența alimentară totală este excepția, nu regula.
Deși rafturile supermarketurilor europene par pline de fructe, cifrele arată altceva. Rusia își acoperă doar 33% din necesarul intern de fructe, Letonia 13%, iar Estonia doar 3%. Situația legumelor este similară. Sudul Europei stă însă mai bine: Spania produce de patru ori mai multe fructe și legume decât consumă și exportă surplusul către nord.
În multe țări din Asia, laptele și brânza sunt produse de lux importate. Vietnam și China au performanțe bune în cinci grupe alimentare, dar autosuficiența în lactate este de doar 14% și, respectiv, 29%. Clima tropicală, suprafețele mici de pășunat și obiceiurile alimentare limitează creșterea efectivelor mari de vite de lapte. Excepții precum Kârgâzstan și Uzbekistan își depășesc necesarul intern datorită pășunilor de altitudine.
Statele Unite nu apar în top 50, fiind autosuficiente în patru dintre cele șapte grupe alimentare, un rezultat similar cu cel al Canadei și dublu față de Marea Britanie, care are un scor perfect la doar două grupe. După cum notează și National Geographic, multe țări, inclusiv SUA, preferă să importe anumite produse atunci când acest lucru este mai avantajos economic, chiar dacă ar putea produce intern suficient.