Volatilitatea petrolului lovește economia României mai puternic decât un preț mare, dar stabil

Piața petrolului traversează în 2026 una dintre cele mai volatile perioade din ultimii ani, iar schimbările bruște ale cotațiilor reprezintă pentru economia României un risc mai dificil de gestionat decât un preț ridicat, dar relativ predictibil. Potrivit unei analize Frames, șocurile succesive de pe piața internațională au scos la iveală vulnerabilități comerciale și industriale care se suprapun peste presiunile deja existente asupra inflației și finanțelor publice.

Înainte de izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, la sfârșitul lunii februarie, petrolul Brent se tranzacționa în jurul valorii de 72 de dolari pe baril. Situația s-a schimbat radical după anunțarea, pe 2 martie, a închiderii Strâmtorii Ormuz pentru navele aliate Statelor Unite și Israelului. Cotația Brent a urcat atunci până în apropierea nivelului de 118 dolari pe baril, ceea ce a însemnat o creștere de aproximativ 64%. Pe piața fizică, cargourile de North Sea Dated au ajuns aproape de 130 de dolari, iar unele tranzacții au atins chiar 150 de dolari pe baril. La sfârșitul lui martie, Brentul depășea 111 dolari, cel mai ridicat nivel înregistrat din iunie 2022.

Petrolul a trecut în câteva luni de la 72 la peste 118 dolari

Evoluția ulterioară a pieței a demonstrat cât de rapid se pot modifica prețurile atunci când oferta mondială este afectată de tensiuni geopolitice.

Euro urcă la un nou maxim istoric, 5,3527 lei. O parte din salt vine din evoluția monedei europene, dar presiunea de fond asupra leului rămâne

14:11

UE riscă să devină „omul bolnav al lumii“ dacă întârzie reformele lui Draghi

13:31

Un armistițiu mediat de Pakistan pe 8 aprilie a permis redeschiderea parțială a traficului prin Strâmtoarea Ormuz. Câteva zile mai târziu, pe 19 aprilie, Iranul a restricționat din nou traficul, iar Brentul a înregistrat un avans de 7% într-o singură ședință.

Adrian Negrescu, analist economic, descrie trimestrul al doilea drept o perioadă dominată de oscilații foarte ample ale cotațiilor.

„Al doilea trimestru a fost o horă a prețurilor: Brentul a urcat până la 118 dolari pe 29 aprilie și a coborât până la 72 de dolari pe 26 iunie, iar variația medie zilnică a fost de 4 dolari pe baril, față de 1 dolar în aceleași luni din 2025”, explică analistul.

La sfârșitul lunii iunie, petrolul Brent ajunsese la 73,76 dolari pe baril, cel mai redus nivel consemnat după declanșarea conflictului, pe fondul informațiilor privind reluarea tranzitului prin Ormuz.

Cotațiile au coborât ulterior sub 70 de dolari la începutul lunii iulie, într-un moment în care piețele anticipau instalarea unui cadru de pace. Situația s-a schimbat însă din nou pe 8 iulie. În august, traficul prin strâmtoare se redusese la numai șase tranzite pe zi, comparativ cu aproximativ 85 în condiții normale.

În aceste condiții, Brentul a revenit în zona de 105 dolari pe baril, mult peste nivelul de aproximativ 78 de dolari anticipat de Administrația pentru Informații în domeniul Energiei din SUA.

La 25 septembrie, Brentul se tranzacționa la aproximativ 105,65 dolari pe baril, față de circa 102 dolari la începutul săptămânii. În același timp, petrolul WTI coborâse la 93,11 dolari, de la aproximativ 98 de dolari la începutul săptămânii.

România a intrat în criză cu o vulnerabilitate comercială mai mare

Pentru economia românească, problema nu este însă reprezentată exclusiv de nivelul prețului petrolului. Analiza Frames indică faptul că volatilitatea internațională se suprapune peste o deteriorare a poziției României pe segmentul țițeiului și al produselor petroliere rafinate.

Potrivit datelor Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior, deficitul comercial cumulat pentru țiței și produse petroliere rafinate a ajuns în primele șase luni din 2026 la aproximativ 2,524 miliarde de euro. În aceeași perioadă din 2025, deficitul era de 1,783 miliarde de euro.

Într-un singur an, dezechilibrul s-a amplificat astfel cu peste 40%.

„România nu este doar expusă la prețul internațional, ci are și o vulnerabilitate proprie, apărută în acest an”, avertizează Adrian Negrescu.

Una dintre cauzele indicate de analist este scăderea producției interne de țiței, care s-a redus cu 8,3% în primul trimestru. În paralel, România a început să importe într-o măsură mai mare produse petroliere finite, cu valoare adăugată mai ridicată.

În locul unui model în care țițeiul este importat, rafinat în România și surplusul este comercializat pe piețele regionale, economia ajunge să cumpere benzină și motorină deja rafinate în state precum Turcia sau Arabia Saudită.

„Diferența față de crizele anterioare este de timing. Dependența comercială s-a manifestat exact într-un moment de prețuri ridicate, transport scump și risc geopolitic extrem. Practic, România importă la vârful dintelui de fierăstrău”, subliniază Negrescu.

Această evoluție înseamnă că o parte din valoarea adăugată asociată procesării petrolului este realizată în afara țării, în timp ce România suportă costurile importului într-un moment în care materiile prime și transportul sunt mai scumpe.

Șoferii români plătesc cu zeci de milioane de lei mai mult

Presiunea se vede direct și în costurile suportate de consumatori. Potrivit estimărilor Frames, șoferii din România cheltuie zilnic cu aproximativ 71 de milioane de lei mai mult pentru carburanți decât în septembrie 2025.

Aproximativ jumătate din această sumă ajunge la bugetul de stat prin taxe și accize.

Negrescu respinge însă ideea că principala cauză a scumpirilor ar fi marjele benzinăriilor sau o presupusă speculație a companiilor din sector. În opinia sa, nivelul prețurilor este determinat în principal de cotațiile internaționale și de fiscalitatea aplicată în România.

„Nu benzinarii, producătorii, distribuitorii sunt de vină pentru această situație. Marjele lor sunt reduse, Consiliul Concurenței le monitorizează activitatea, practic sunt cu mâinile legate”, afirmă analistul.

Guvernul a încercat să limiteze impactul scumpirilor printr-un mecanism de ajustare a accizei la motorină.

În iulie, Parlamentul a adoptat Legea 162/2026, care a introdus ajustarea bilunară a accizei la motorina standard în funcție de evoluția cotațiilor Platts și a prețului mediu la pompă. Începând cu 16 august, acciza a fost redusă cu 20%, iar de la 1 septembrie reducerea a ajuns la 25%. Măsura a fost ulterior prelungită până la 30 septembrie.

Reducerea de 25% echivalează cu o diminuare a accizei de 701,07 lei pentru fiecare 1.000 de litri. Măsura a venit după ce cotația Platts crescuse cu 45,65%, iar prețul mediu standard la pompă urcase cu 25,45%.

Pentru transportatori, mecanismul de compensare a fost modificat, iar restituirea este stabilită la 71, 57 sau 43 de bani pe litru, în funcție de nivelul reducerii accizei.

Statul poate amortiza șocul, dar nu îl poate elimina

Mecanismul de ajustare a accizei poate reduce temporar presiunea asupra consumatorilor, însă are limite evidente. Bugetul nu poate compensa la nesfârșit creșterile generate de o piață petrolieră internațională volatilă.

Pentru România, problema este amplificată de faptul că șocul extern se produce într-un moment în care economia are deja dezechilibre comerciale și fiscale importante.

„Avem rafinării, port, conducte și tradiție industrială, dar importăm produse finite rafinate în Turcia sau în Arabia Saudită și plătim marja industrială altcuiva”, spune Negrescu.

În opinia analistului, consolidarea producției locale și reducerea costurilor de procesare ar putea crește reziliența economiei în fața unor viitoare șocuri ale pieței petroliere.

„Când prețul barilului sare de la 70 la 118 dolari în câteva săptămâni, această dependență se transformă în sute de milioane de euro pierdute din balanța comercială. Soluția este să susții producătorii locali, să îi ajuți să producă mai ieftin, să fie mai rezilienți în fața provocărilor economice”, afirmă reprezentantul Frames.

În acest context, volatilitatea este considerată mai problematică decât un nivel ridicat, dar stabil, al prețurilor. Un preț constant permite companiilor și consumatorilor să își ajusteze bugetele și contractele, în timp ce oscilațiile rapide complică planificarea și transmit șocurile succesiv către transport, producție, prețuri și consum.

Trei riscuri majore pentru economia României

În lipsa unei dezescaladări geopolitice durabile, perspectiva pentru piața petrolului rămâne dificilă. Un deficit global de stocuri și incertitudinea privind traficul prin Strâmtoarea Ormuz pot menține prețurile la niveluri ridicate.

Pentru România, Adrian Negrescu identifică trei efecte majore. Primul este presiunea suplimentară asupra inflației și, implicit, asupra dobânzilor, într-un moment în care rata inflației se află deja la un nivel de peste două ori mai mare decât ținta BNR.

Al doilea risc îl reprezintă deteriorarea deficitului comercial energetic. Dacă ritmul înregistrat în primul semestru continuă, deficitul asociat țițeiului și produselor petroliere ar putea ajunge la peste cinci miliarde de euro pe întregul an.

Al treilea este presiunea asupra politicii fiscale. Reducerea temporară a accizei poate atenua efectele asupra consumatorilor, dar nu rezolvă problema structurală a dependenței de importuri și a scăderii producției interne.