În ciuda vânzărilor în creștere și al uriașului hype internațional, fabricile tradiționale de denim din Kojima se luptă să facă față cererii cu un număr tot mai mic de meșteri. Blugii au ajuns în Japonia după cel de-al Doilea Război Mondial, aduși de soldații americani. Meșterii locali i-au reinventat, cu o precizie aproape ritualică, cu coloranți speciali și cu tehnici vechi, pe războaie tradiționale de țesut inventate de Toyota. Așa s-a născut, în anii ’70, denimul japonez, devenit astăzi un simbol al perfecțiunii artizanale, preferat de mari cunoscători și de case de modă precum Luis Vuitton sau Balenciaga. În spatele acestei excelențe se ascund ateliere modeste, amenințate de dispariție. Doar câteva sute de fabrici mai sunt încă funcționale în Japonia, iar o generație faimoasă de meșteri îmbătrânește.
Denimul japonez este vedetă în prezentările de modă de la Paris sau Tokyo
Reporterii Bloomberg au vizitat un depozit întunecat din Kojima, un orășel portuar rural și inima industriei japoneze de denim. Zgomotul asurzitor al războaielor automate de țesut nu pare să-l deranjeze pe Shigeru Uchida. Știe bine ce are de făcut și se apleacă peste mașini pentru a se asigura că toate funcționează corespunzător. Bătrânul are 79 de ani și, cu vremea, s-a obișnuit cu trosnetul puternic al navetelor din lemn care se mișcă înainte și înapoi, în timp ce fibre fine de bumbac plutesc printr-un aer îmbâcsit de miros acru de ulei. În cele cinci decenii pe care le-a petrecut țesând textile i s-au înnegrit degetele de la ambele mâini.
„Trebuie să te bazezi pe intuiție”, spune Uchida, care s-a antrenat mai mult de un deceniu pentru a stăpâni războaiele de țesut. Este unul dintre puținii meșteri care încă mai lucrează în acest orășel din sud. „Fără să înveți de la cei mai bătrâni, care mai sunt aici acum, aceste mașini nu vor rămâne în mișcare”, spune el, citat de Bloomberg.
„E greu — se face cald, zgomotul e mare, și apoi mai e și uleiul”, spun meșterii. „Dacă tinerii refuză să preia munca asta… și mașinile sunt atât de vechi.. Nu sunt sigur cât timp va mai putea continua tradiția”.
Fabrica este modestă și sumbră, foarte departe de strălucirea podiumurilor de modă din Tokyo și Paris, unde denimul japonez este o vedetă incontestabilă sub lumina reflectoarelor.
Christian Dior și Balenciaga preferă denimul japonez
Prețuită de cunoscători pentru firele sale texturate și pentru modul unic în care se decolorează, țesătura lucrată cu răbdare japoneză câștigă recunoaștere globală. Case de modă precum Christian Dior și Balenciaga o caută pentru colecțiile lor. Celebrități precum Andrew Garfield și Joe Jonas au amplificat hype-ul, impulsionând o piață care se preconizează că va crește cu peste 85%, ajungând la 5,2 miliarde de dolari până în 2035.
Exact când denimul japonez atrage mai tare atenția globală, viitorul său pare mai fragil ca niciodată. Cu o populație care îmbătrânește rapid, Japonia se confruntă cu o lipsă acută de forță de muncă, o problemă deosebit de gravă în atelierele de denim din Kojima. Din păcate, puțini tineri mai sunt dispuși să suporte condițiile dure de muncă într-o astfel de fabrică.
Uchida, care lucrează în industria textilă de când avea 20 de ani, își amintește cum, în tinerețe, meșterul îl fugărea prin fabrică cu ciocanul în mână. Au trecut demult vremurile acelea. Spune că în oraș mai rămân doar vreo șase meșteri. Ucenicii care s-au îndreptat în ultima vreme spre această meserie erau puțini și oricum au renunțat cu toții în primele șase luni de la angajare.
„E o muncă dură și drumul pe care trebuie să-l urmezi nu e ușor”, spune Masataka Suzuki, președintele Japan Blue Co., șeful lui Uchida și unul dintre principalii producători de denim ai orașului. „Locul de muncă este la fel ca în vremurile vechi”, adaugă el din biroul său cu aer condiționat, departe de zumzetul războaielor de țesut.
Bumbac de înaltă calitate și un proces tradițional de fabricare
Cea mai mare parte din volumul de denim japonez este produsă de câteva companii din prefecturile sud-vestice Okayama și Hiroshima. Bumbacul de înaltă calitate este transformat în fire, apoi scufundat de mai multe ori în bazine cu vopsea naturală indigo, pentru a obține culoarea albastru intens. Fiecare pas este realizat de persoane care au petrecut decenii perfecționând meșteșugul.
Denimul este apoi fabricat folosind războaie vechi, inventate la începutul secolului XX de Sakichi Toyoda. Compania lui Toyoda a ajuns celebră cu Toyota Industries Corp. Ulterior s-a diversificat în motoare și vehicule, iar divizia auto a fost separată în Toyota Motor Corp.
Un proces migălos și unic de producție
Războiul de țesut cu urzeală și procesul prin care firele sunt pregătite pentru a fi țesute pe război sunt unice la fabrica de vopsire cu indigo Sakamoto Denim Co. din Fukuyama. Războaiele funcționează mai lent decât mașinile moderne, iar asta permite o țesătură mai densă și mai strânsă. Nava trece firul înainte și înapoi într-o linie continuă, fixând țesătura și creând o margine curată, auto-finisată, cunoscută sub numele de selvedge. Războaiele moderne, mai rapide, taie firul de urzeală la fiecare trecere, lăsând margini desfăcute, care necesită cusături sau overlock.
Marginea ordonată a denimului selvedge este adesea marcată de un fir roșu care, împreună cu vopseaua indigo ce se decolorează distinct în timp, conferă denimului aspectul său unic, adorat de cunoscători.
Vânzările de denim s-au triplat în ultimul an
Industria textilă japoneză avea până la 300.000 de războaie cu navetă în 1975, potrivit Japan Blue. Dar, după ce importurile mai ieftine au slăbit industria și după ce mașinile vechi s-au stricat, mai puțin de 400 sunt acum folosite în fabricile de denim. Aproximativ o treime sunt controlate de Japan Blue, spune Suzuki. Dacă o mașină se strică, piesele de schimb trebuie procurate cu mare atenție. Nu prea mai ai de unde să iei altele, așa că, cel mai adesea, trebuie să le scoți de la alte războaie defecte. Să găsești lucrătorii potriviți care să opereze, să întrețină și să repare mașinile reprezintă o provocare majoră.
În timp ce producătorii ntâmpină dificultăți, cererea de produse denim este în creștere — stimulată de turismul record din prima jumătate a anului 2025 și de de yenul slab, care încurajează cheltuielile. Suzuki spune că vânzările s-au triplat în ultimul an, mare parte fiind determinate de turiștii care vizitează Jeans Street din Kojima. Este o stradă de 400 de metri cu numeroase magazine de denim, ateliere, cafenele și galerii.
Soldații americani au adus blugii în Japonia, după al Doilea Război Mondial
Soldații americani sunt cei care au introdus blugii în Japonia, după al Doilea Război Mondial. Cu timpul, japonezii au făcut propriii lor pantaloni denim, prin meșteșug tradițional. În ciuda succesului global de la începutul secolului XXI, denimul japonez rămâne un produs relativ exclusivist, potrivit lui Aaron Ward, lector la Universitatea Toyo din Tokyo, care cercetează consumul cultural și estetica.
Multe branduri locale au site-uri doar în japoneză și nu vând produse în străinătate. Desigur, asta adaugă un plus de atractivitate pentru cei care deservesc cererea internațională.
„Nu încearcă să facă sume uriașe de bani”, spune Ward. „Ți nici nu știm dacă meșterii locali vor continua sau nu să îi facă. De asta depinde dacă denimul va supraviețui”.
Consumatorii sunt dispuși să plătească premium pentru denim japonez autentic
Departe de aceste frământări, piețele internaționale crează hype. Levi Strauss & Co. a lansat anul acesta colecția Blue Tab. O pereche de blugi din colecție poate costa peste 250 de dolari, cam dublu față de o pereche standard de Levi 501. Un alt semn al creșterii prestigiului cultural al denimului japonez este investiția anul trecut a firmei de private equity L Catterton, susținută de LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton SE, în brandul japonez Kapital, fondat în Kojima în 1985. Prețul unei perechi de blugi Kapital variază de la câteva sute de dolari la peste 1.000 de dolari.
Printre fanii în creștere ai denimului selvedge se numără Jeff Yamazaki, model și creator de conținut, care călătorește frecvent în Japonia din Los Angeles pentru a descoperi noi branduri.
„Denimul japonez este cel mai bun din lume”, spune Yamazaki, al cărui feed Instagram este plin de recomandări pentru cele mai bune locuri din Tokyo pentru denim. El crede că reacția consumatorilor împotriva impactului de mediu al fast fashion ar putea contribui la cererea pentru denimul japonez, care exemplifică calitatea și durabilitatea.
În ciuda popularității în creștere, viitorul industriei este incert
„Peste 10 ani, nu vom mai putea face denim ca acesta”, spune Kenichi Iwaya, director executiv al Pure Blue Japan, cu sediul în Kurashiki, Okayama. Compania vinde aproximativ 20.000 de perechi de blugi pe an. Asta înseamnă cu peste 50% mai mult decât în anii ’90. De asemenea, 90% dintre produsele companiei sunt exportate în SUA. Dar costurile de producție s-au dublat în această perioadă. Iwaya spune că, între administrarea afacerii, vizitele la magazinele din Tokyo și călătoriile internaționale la prezentări de modă, nu are timp să găsească și să formeze înlocuitori pentru meșterii în vârstă.
„Nu există timp pentru a preda”, spune el, sugerând că ocupația s-ar putea stinge.