Îngrijorări la NATO: timpul curge în favoarea Rusiei pe frontul din Ucraina. Analiza resurselor care alimentează mașina de război a lui Putin

În ciuda pierderilor umane enorme, care depășesc 400.000 anual, mașina de război a Rusiei continuă să funcționeze fără oprire pe frontul din Ucraina. Spre deosebire de așteptările inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele s-a dovedit mult mai solidă decât se anticipa, oferindu-i lui Vladimir Putin un avantaj temporal și încurajând prelungirea conflictului.

Această realitate, adesea trecută cu vederea în dezbaterile publice despre o eventuală înfrângere sau victorie a Rusiei, evidențiază o strategie de negociere bazată pe reziliență și răbdare, Moscova refuzând să accepte o încetare a focului necondiționată și evitând discuțiile de pace.

Capacitatea de refacere a Rusiei: o surpriză pentru NATO

Generalul Christopher Cavoli, Comandantul Suprem Aliat al NATO în Europa, a remarcat în aprilie 2024 că:

AI-ul care te „citește” mai bine decât un psiholog

19:40

Jumătate dintre elevii români, în pericol de dependență de ecrane

18:48

„Rusia își reconstituie forța mult mai rapid decât sugerau estimările noastre inițiale. Armata este de fapt acum mai mare – cu 15% – decât era la momentul invaziei Ucrainei.” Deși durata acestei capacități rămâne incertă, avantajul demografic al Rusiei este clar, conform unui raport al revistei americane War on the Rocks.

Cu o populație aproape de patru ori mai mare decât Ucraina, Rusia dispune de aproximativ 18,9 milioane de bărbați cu vârste între 20 și 39 de ani, față de aproximativ 5 milioane în Ucraina. Această diferență înseamnă că Rusia poate suporta pierderi de trei ori mai mari fără să fie considerate lovituri cruciale asupra forțelor armate.

Rapoartele ONU indică o scădere a numărului de bărbați apți pentru recrutare până în 2035, dar chiar și în cel mai pesimist scenariu, Rusia va avea 20,1 milioane de bărbați între 20 și 44 de ani – un număr care depășește jumătate din populația totală a Ucrainei în 2023.

Rusia domină și în producția de armament

Pe lângă avantajul demografic, Rusia este superioară Ucrainei și în capacitatea de a produce armament. Obuzele de artilerie au jucat un rol crucial în luptele de uzură care au marcat conflictul după primele luni ale invaziei din februarie 2022.

În martie 2024, un oficial european din serviciile de informații estima că zilnic erau trase 12.000 de obuze în Ucraina – aproximativ 10.000 de către forțele ruse și 2.000 de către cele ucrainene. Acest decalaj oferă un „avantaj semnificativ pe câmpul de luptă”, care pare să se adâncească.

Industria rusă producea în 2024 circa 250.000 de obuze lunar, un ritm ce se preconizează a se menține și în 2025. În contrast, producția combinată a SUA și țărilor UE care sprijină Ucraina este estimată la 113.000 de obuze pe lună (30.000 SUA și 83.000 UE).

Dacă producția rămâne constantă, abia în 2026 producția combinată a SUA și UE ar putea depăși pe cea a Rusiei, și asta numai dacă țintele asumate vor fi atinse. Mai mult, acest scenariu depinde de menținerea sprijinului american pentru Ucraina, o ipoteză incertă în contextul dorinței președintelui Donald Trump de a transfera responsabilitatea sprijinului către Europa.

Stocurile sovietice, încă o resursă importantă

Rusia se bazează și pe stocurile din perioada sovietică pentru reînnoirea echipamentelor medii și grele. Stocul de tancuri sovietice este departe de a fi epuizat și poate fi folosit în continuare, dacă situația o cere. Totuși, majoritatea tancurilor rusești de pe front nu sunt doar modele vechi recondiționate, ci și producția nouă de blindate este remarcabilă.

Ministerul Apărării britanic a estimat în ianuarie 2024 că Rusia poate produce 100 de tancuri lunar și poate susține lupta pe termen lung. Generalul Cavoli a adăugat în aprilie 2025 că Rusia ar putea produce „1.500 de tancuri și 3.000 de vehicule blindate” în 2025.

Deși industria de apărare rusă poate să nu crească mult mai mult producția de tancuri T-90, unii analiști consideră că Rusia poate menține rata actuală a pierderilor până în 2026 sau 2027.

Această realitate este bine înțeleasă și de ucraineni. Un comandant al Brigăzii 11 a Gărzii Naționale a declarat, după luptele din zona Herson în ianuarie 2024: „Indiferent de câte ori lovim aceleași locuri, (rușii) sunt constant reaprovizionați.”

Presiunea pe economia Rusiei și sustenabilitatea războiului

Pe termen lung, rămâne întrebarea sustenabilității investițiilor militare ale Rusiei. Dacă Kremlinul respectă planul pentru 2025, 40% din fondurile federale vor merge către apărare și securitate națională – o sumă care depășește cheltuielile combinate pentru educație, sănătate și bunăstare socială.

Pentru comparație, în ultimul deceniu, cheltuielile militare ale SUA au reprezentat în medie 15% din bugetul federal.

O astfel de alocare ridicată pentru apărare va afecta prioritățile non-militare din Rusia. Banii cheltuiți pe operațiuni militare sunt bani care nu ajung la sănătate, educație sau alte nevoi interne.

Aceste compromisuri au contribuit probabil la prăbușirea Uniunii Sovietice, cel puțin aceasta a fost o parte a motivației strategice a SUA în Războiul Rece. Totuși, nivelul cheltuielilor militare estimate pentru Rusia este încă departe de cel al Uniunii Sovietice din anii 1980, când tensiunile sociale erau maxime..

În cuvintele lui Mathieu Boulegue de la Chatham House:

„Industria militară rusă rămâne o mașină formidabilă. Este probabil să continue să producă sisteme ‘suficient de bune’ care vor reprezenta în continuare o amenințare serioasă pentru Ucraina, NATO și aliații lor.”

Astfel, în ciuda pierderilor uriașe și a presiunilor economice, Rusia pare capabilă să susțină un război prelungit, iar „mașina de război” a Kremlinului continuă să funcționeze cu o eficiență surprinzătoare pe frontul din Ucraina.