Tensiunile cresc în Arctica, pe măsură ce marile puteri globale se întrec pentru influență, acces la resurse și control strategic. Regiunea, care se încălzește de patru ori mai rapid decât restul planetei, devine rapid una dintre cele mai disputate zone ale lumii, iar efectele schimbărilor climatice deschid noi oportunități economice și strategice.
Odată cu preluarea mandatului de primar în 2023, Magnus Mæland, edilul unui mic oraș din nordul Norvegiei, a primit trei delegații din China, interesate să investească în infrastructură și să stabilească o prezență permanentă în regiune.
„Este pentru că vor să devină o superputere polară”, a spus Mæland, citat de BBC.
Deși China nu are graniță directă cu Arctica, Beijingul se autodefinește drept „stat aproape arctic”, iar interesul său pentru regiune este tot mai vizibil. China a încercat să achiziționeze terenuri și să investească în porturi și aeroporturi din Norvegia, Suedia și Groenlanda, însă aceste tentative au fost respinse în ultimii ani, pe fondul îngrijorărilor legate de securitate.
Beijingul dezvoltă proiectul „Polar Silk Road”, vizând noi rute maritime între Asia și Europa, profitând de topirea gheții care face navigația mai facilă. China investește masiv și în proiecte energetice, în special în parteneriat cu Rusia, pentru a accesa resursele uriașe de gaze, petrol și minerale rare.
Rusia controlează jumătate din țărmul arctic și a devenit principalul partener al Chinei în regiune. Cele două țări desfășoară patrule militare comune, inclusiv cu submarine și bombardiere, și au organizat exerciții militare în apropierea statelor NATO, ca răspuns la intensificarea prezenței occidentale.
În 2024, submarinele nucleare rusești au lansat rachete de croazieră lângă Norvegia, Finlanda și Suedia, iar avioane rusești și chineze au survolat împreună spațiul aerian din apropiere de Alaska, pentru prima dată în istorie. Moscova și Beijingul cooperează și economic, China investind în infrastructura energetică rusă din Arctica și sprijinind dezvoltarea rutelor comerciale nordice.
Totuși, relația ruso-chineză rămâne precaută. Rusia ezită să permită Chinei accesul nelimitat la resursele sale strategice, inclusiv pe peninsula Kola, unde sunt stocate arme nucleare și staționată Flota de Nord.
Statele Unite și Canada par să piardă teren în fața tandemului ruso-chinez, iar Europa devine tot mai conștientă de riscurile dependenței de regimuri autoritare. Norvegia, membră NATO și furnizor major de gaze naturale pentru Europa, monitorizează constant mișcările rusești în Arctica, inclusiv cu ajutorul unui comandament militar subteran ultrasecret din Bodø.
„Europa trebuie să se întrebe cât de dependentă vrea să fie de regimuri totalitare și autoritare”, avertizează primarul Mæland.
În același timp, Norvegia și aliații săi NATO sunt în alertă pentru posibile acte de spionaj și sabotaj asupra infrastructurii critice subacvatice, precum cablurile de comunicații și conductele de gaze.
Groenlanda, bogată în 43 din cele 50 de minerale considerate critice de SUA, a intrat în atenția marilor puteri, inclusiv a fostului președinte Donald Trump, care a sugerat public achiziția insulei. Svalbard, arhipelagul norvegian situat la jumătatea drumului spre Polul Nord, este guvernat de un tratat internațional și găzduiește comunități din mai multe țări, inclusiv Rusia și China, ceea ce sporește suspiciunile privind activități de spionaj sub acoperirea cercetării științifice.
Epoca „excepționalismului arctic”, când cooperarea depășea diferențele politice, pare să apună. Acum, cu tot mai multe state interesate de resursele și poziția strategică a Arcticii, riscul de tensiuni și erori de calcul crește semnificativ. Arctica devine astfel scena unei noi confruntări globale, cu implicații majore pentru securitatea, economia și mediul planetei.