Noua ordine financiară

Finanțele sunt o industrie modelată de catastrofe. A fost nevoie de un război civil pentru ca băncile americane să ajungă sub supraveghere federală, de o panică bancară pentru a crea Rezerva Federală și de o Mare Depresiune pentru ca guvernul să asigure depozitele. Totuși, impulsul reformator – care explodează în momentul unei catastrofe – are tendința să se stingă cu timpul, se arată într-un dosar amplu dedicat de The Economist ecosistemului financiar mondial. Lecțiile sunt uitate rapid, apar inovații, iar reglementările ajung să fie privite ca o piedică. Așa apar noi riscuri — și, o dată cu acestea, noi titani, care își apără cu vigoare și convingere propriul sistem. La încheierea unei crize începe numărătoarea inversă pentru următoarea. Și există multe semne că aceasta ar putea să apară, comentează sursa citată. Firmele de private equity vor continua să se diversifice dincolo de preluări, spre creditare și asigurări de viață. Fondurile speculative vor continua să se consolideze și să culeagă beneficiile dimensiunii. Exodul de creiere din bănci către fondurile speculative și alți administratori de active va continua. La fel și dorința unora de pe Wall Street de a profita de pe seama Main Street. Nebunia criptomonedelor și a fondurilor tranzacționate la bursă cu levier face deja ca frenezia „meme-stock” din 2021 să pară banală prin comparație. Președintele Donald Trump, la rândul său, pare mai dornic să profite personal de „gamificarea” piețelor decât să protejeze investitorii prin reglementare, comentează sursa citată.

Wall Street nu a eșuat niciodată atât de spectaculos cum a făcut-o în 2008, scrie The Economist. Directorii au alimentat o creștere dramatică a împrumuturilor, care a contribuit la umflarea unei bule imobiliare. Complexitatea instrumentelor financiare a făcut ca fragilitatea sistemului să fie invizibilă chiar și pentru cei din interior. După ce piața creditelor ipotecare subprime s-a clătinat, lichiditatea a dispărut din întreg sistemul financiar. Lehman Brothers a fost una dintre sutele de bănci care au eșuat. Dacă statul nu ar fi salvat cei mai mari creditori, situația ar fi fost mult mai gravă. Reforma s-a cristalizat în măsuri precum legea Dodd-Frank din 2010, care a supus băncile unei vaste birocrații de conformitate. Creditorii au fost obligați să dețină mai mult capital și să-și limiteze traderii, precizează The Economist.

Înțelepciunea noii ordini financiare

Reglementatorii pot alege pe cine să supravegheze, dar au mai puțin control asupra firmelor care reușesc să le ia locul. În 2008, economistul Charles Goodhart a descris „problema graniței” în finanțe. Stabilirea și monitorizarea graniței dintre instituțiile reglementate și cele nereglementate este dificilă, argumenta el, în parte pentru că cei care își asumă riscuri răspund, inevitabil, la reglementări mutându-și activitățile în zone mai puțin supravegheate.

M&S lansează boxeri masculini cu „susținere secretă” care oferă purtătorilor o „ridicare discretă”

21:55

Sphere Las Vegas, locul unde trăiești senzația că ești în mijlocul filmului. Fiecare explozie și rafală de vânt se simt în sală

21:16

ANALIZĂ

Exact asta s-a întâmplat în ultima vreme, scrie The Economist. De la criză, și mai ales în ultimii ani, câțiva administratori americani de active au prosperat, deseori în domenii care le aparținuseră băncilor. Activitățile lor de creditare, adesea numite credite private, au crescut rapid, parțial pentru că băncile sunt constrânse de reglementatori. Fondurile speculative domină activitățile de tranzacționare, unde odinioară băncile dețineau controlul. Politica monetară relaxată a ajutat. La fel și cererea globală insațiabilă pentru active americane — aceste firme fiind beneficiarele excepționalismului american.

Directorii acestor firme cred că succesul lor confirmă înțelepciunea noii ordini financiare. Prăbușirea Silicon Valley Bank, care a împrumutat, nesăbuit, de la deponenți neasigurați – care au fugit panicați în 2023, le-a confirmat opinia că băncile sunt prost administrate și, intrinsec, vulnerabile.

Urmează ziua judecății?

Cum s-ar comporta împrumuturile făcute de fondurile de credit privat într-o recesiune? Cât de riscantă este creșterea împrumuturilor făcute de fondurile speculative? În diverse forme, aceste întrebări apar în fiecare instituție financiară majoră și la fiecare bancă centrală, scrie sursa citată.

Președinția haotică a lui Donald Trump face aceste întrebări să devină și mai presante. Pe 2 aprilie, Trump a „eliberat” economia Americii prin anunțarea unor tarife masive și arbitrare. Piețele financiare au intrat imediat într-un carusel amețitor, volatilitatea lor atingând niveluri depășite doar în 2008, la apogeul crizei financiare, și în martie 2020, la începutul pandemiei. Acțiunile au înregistrat a cincea cea mai proastă scădere de două zile de la al Doilea Război Mondial încoace. Costul capitalului pentru companii a crescut vertiginos. Încrederea consumatorilor și a directorilor a fost grav zdruncinată.

Criza comercială auto-provocată părea, la un moment dat, că ar putea declanșa o criză financiară în toată regula. Randamentele datoriei guvernamentale americane au crescut, în timp ce valoarea dolarului s-a prăbușit, sugerând că investitorii fugeau de activele americane în ciuda randamentelor mai mari — o dinamică tulburătoare rezervată, de obicei, piețelor emergente aflate în turbulență, nu hegemonului financiar global.

Calmul, sau măcar aparența lui, a revenit. Unii directori văd în asta un „test de stres” care a fost trecut — sau chiar înfrânt, având în vedere cât de repede Trump a cedat în fața piețelor și a amânat implementarea completă a tarifelor. Prețurile acțiunilor marilor administratori de active de pe piețele private sunt încă în scădere cu un sfert față de vârful de după alegeri, din noiembrie, dar piețele s-au stabilizat. Unii susțin că doar orgoliul șefilor de pe Wall Street care l-au susținut pe Trump a fost rănit.

Foto: Freepick

Mândria dinaintea căderii?

A fi liniștit înseamnă a fi naiv. Chiar dacă Trump reușește să se abțină de la distrugerea comerțului global, contrastul dintre sistemul financiar american, fin reglat, și condiția haotică a politicii sale este prea puternic pentru a fi ignorat. Wall Street prosperă datorită statului de drept și datorită globalizării — ambele lucruri pe care Trump le disprețuiește. Multe dintre condițiile unei prăbușiri financiare sunt deja prezente. Datoria națională se ridică la 36 de trilioane de dolari, aproape de un record, în raport cu dimensiunea economiei. Prețurile activelor sunt umflate — și ar putea fi ușor dezumflate, dacă investitorii străini ar decide să vândă, comentează sursa citată.

Inovația financiară a transformat Wall Street. Ca și în epocile trecute, valorile în creștere ale activelor au ascuns fisurile din noua ordine financiară. Oricare ar fi pericolele care pândesc, președinția lui Trump le va face încă și mai periculoase, mai scrie The Economist.

Cum o să apară următoarea criză?

Următoarea criză are toate șansele să apară, spun analiștii internaționali. Tendințele par să sugereze asta: firmele de private equity își vor extinde tot mai mult activitatea, trecând dincolo de achiziții – către creditare și asigurări de viață. Fondurile speculative vor continua să se concentreze și să își maximizeze avantajele aduse. Transferul specialiștilor din bănci către hedge funds și alți administratori de active sunt și ele în plină desfășurare. Totodată, nu se va stinge cheful unor actori de pe Wall Street de a exploata economia reală. Mania criptomonedelor și a fondurilor tranzacționate cu efect de levier face deja ca episodul acțiunilor „meme” din 2021 să pară minor. În același timp, președintele Donald Trump pare mai interesat să obțină câștiguri personale din „gamificarea” piețelor, decât să asigure protecția investitorilor prin reglementări.

Instinctul reglementatorilor va fi, probabil, să-i dezavantajeze pe noii titani de pe Wall Street, reducând birocrația pentru concurenții lor din sectorul bancar. Michelle Bowman, guvernatoarea Fed, responsabilă cu reglementarea financiară, a declarat recent că regulile au împins „activități bancare fundamentale în afara sistemului bancar, către colțuri mai puțin reglementate ale sistemului financiar”. Ar vrea să schimbe acest lucru. Daniel Tarullo, fost reglementator bancar la Fed, compară competiția dintre administratorii de active și bănci cu presiunile cu care s-au confruntat băncile la sfârșitul anilor 1970, odată cu creșterea piețelor de capital, cum ar fi piețele de obligațiuni și fondurile monetare. „Răspunsul a fost atunci să dereglementăm băncile, pentru ca ele să poată concura mai eficient”, spune el.

Dar dereglementarea ar accelera, probabil, transformarea, nu ar opri-o. Slăbirea supravegherii și a cerințelor de capital pentru bănci nu va face decât să le permită să împrumute și mai mult către administratorii de active și fondurile speculative decât o fac deja, alimentând creșterea noilor giganți ai finanțelor, mai puțin reglementați.

Foto: Shutterstock

Profit cu riscuri

Creșterea rapidă a piețelor financiare adesea ascunde și camuflează slăbiciuni care devin vizibile doar în perioade de criză, scrie The Economist. Cum ar putea decurge o criză? Pericolul ar putea apărea din interiorul acestor firme de mare succes — din cauza, de pildă, a unor împrumuturi nesăbuite făcute de firmele de credit privat sau a unor tranzacții masive ale fondurilor speculative, care se întorc împotriva lor. Portofoliile din ambele industrii sunt suficient de mari încât să provoace îngrijorare. Cei cinci jucători de top din creditul privat administrează 1,9 trilioane de dolari în active de credit, prin fonduri și bilanțuri de asigurări. Activele celor mai mari cinci fonduri speculative multi-manager se ridică la 1,6 trilioane de dolari, incluzând un levier uriaș.

Chiar și acolo unde aceste firme nu se bazează pe finanțări pe termen scurt, eșecul lor ar risca să infecteze sistemul bancar, care o face. Unele au avut atât de mult succes, încât au devenit prea mari pentru a fi lăsate să eșueze, ridicând posibilitatea de a fi desemnate drept instituții sistemice, asemenea celor mai mari bănci — ceea ce ar oferi reglementatorilor mai mult control. General Electric Capital a primit această desemnare în 2013 (revocată în 2016). Apollo, firma care seamănă cel mai mult astăzi cu brațul de creditare al acestui conglomerat industrial, ar putea fi un candidat, având în vedere rolul său unic pe piețele datoriilor.

Un șoc ar putea veni și din afara acestor firme. Băncile regionale fragile, scăderea prețurilor proprietăților comerciale și acțiunile tehnologice evaluate la niveluri foarte ridicate sunt toate motive de îngrijorare. O amenințare în plus este Donald Trump, care în al doilea său mandat s-a dovedit deja un agent al haosului pentru piețele financiare. Așa cum a arătat turbulența indusă de tarifele vamale în aprilie, starea finanțelor americane este vulnerabilă la politica internă corodată a țării. Orice val susținut de îngrijorare privind siguranța datoriei guvernamentale americane — unde un flux uriaș de împrumuturi trece prin conducte fragile — ar putea declanșa o prăbușire pe Wall Street. Fondurile speculative puternic îndatorate au ajuns să joace un rol critic pe această piață, comentează sursa citată.

Foto: Unsplash

Expunere indecentă

Wall Street îi seduce pe străini. Guvernele din afara Americii privesc finanțele americane cu un amestec de invidie și neliniște. Invidie – pentru că piețele de capital ale țării sunt bogate și dinamice. Marea Britanie blestemă exodul firmelor sale către bursele din New York, scriu analiștii The Economist. Europa tânjește după o zi în care membrii săi să fie la fel de integrați financiar ca statele americane. Dar este o dorință zadarnică.

Însă îngrijorarea vine din faptul că expunerea lor la activele americane este mai mare ca niciodată. Reversul deficitului de cont curent al Americii este creșterea proprietății străine asupra activelor sale, întrucât dolarii pe care America îi plătește pentru bunuri fabricate în altă parte sunt reinvestiți în active denominate în dolari. Asta înseamnă că o explozie pe Wall Street ar însemna o explozie pentru întreaga lume. Îngrijorarea lor se leagă și de faptul că zona conducerii americane este mult degradată față de ultima criză financiară. Răspunsul de atunci a fost marcat de coordonare globală, pe măsură ce economia lumii se prăbușea. De data aceasta va fi diferit. Când următoarea criză va veni, instituțiile financiare americane vor fi, fără îndoială, în centrul ei. Iar lumea va fi lăsată să se confrunte cu urmările, mai scrie sursa citată.