Până la urmă, îi spunem sau nu „mulțumesc” lui Chat GPT?

S-a scris foarte mult despre cantitățile de apă pe care le consumă ChatGPT chiar și pentru cea mai simplă conversație și despre faptul că orice dialog inutil cu el adaugă noi volume în acest ocean de răcire. S-a scris, de asemenea, că inteligența artificială este doar o mașinărie, o oglindă care nu știe ce reflectă – că să cităm chiar o definiție pe care el însuși și-a dat-o. Ce rost ar avea să-i spunem „te rog” și „mulțumesc”? O nouă temă în această dezbatere globală este ce se întâmplă, însă, dacă ne obișnuim să dăm comenzi în stânga și în dreapta unor mașinării, de la Chat GPT, la Gemini și Alexa. Am înțeles deja că, pe termen lung, aceste noi obișnuințe riscă să ne influențeze comportamentul general. Oare ce se va întâmpla în acest caz? Vom începe să dăm comenzi în jur și oamenilor? Dacă nu ne păstrăm bunele maniere cu mașinile, s-ar putea să uităm să-i tratăm pe oameni cu respect, scrie Financial Times. Pe de altă parte, tratându-i ca pe niște ființe, nu apare un risc mai mare să ne atașăm de ei? Deoarece o asemenea perioadă de transformare deschide nenumărate fire de dezbatere pe teme de etică, până la urmă, antropomorfizând mașinile și tratându-le cu drag, ar putea fi o poartă deschisă spre nenumăratele drame emoționale hibride, om-mașină, despre care începe să scrie presa internațională. 

Probabil că ați văzut deja cel puțin un prieten care îi cere Alexei să pună muzică și adaugă un „te rog” acestei solicitări, iar reacția ei este, adesea, un comentariu neașteptat de cochet despre bunele maniere. Sigur, nu spui „te rog” unui difuzor inteligent pentru că îți imaginezi că altfel s-ar simți jignit. O faci pentru că regula de politețe conform căreia atunci când ceri ceva trebuie să spui „te rog” este atât de adânc înrădăcinată, încât a devenit pur și simplu un reflex.

Așadar, cât de politicoși ar trebui să fim cu mașinile? Un răspuns se află în flirtul accidental cu un asistent inteligent, să zicem că de la Amazon: politețea, curtoazia și tratarea celorlalți cu demnitate nu sunt doar alegeri morale, ci și chestiuni de obișnuință. Trebuie să le exersăm permanent, pentru că, dacă ne obișnuim să expediem comenzi către computere, în curând vom începe să facem asta și cu oamenii, scrie un editorialist Financial Times.

Aurul trece de 4.500 de dolari pe uncie. Metalele prețioase marchează un an istoric pe piețele globale

21:57

Lindab își face bagajele și pleacă din România. Ce motive are

21:06

Foto: Shutterstock

Să-i oferim recompense unui LLM?

„Nu cred că sunt lucruri de care ar trebui să încerc să mă dezvăț; dacă m-aș forța să nu mai spun „te rog” asistentului automatizat la care mă conectează banca mea, aș înceta să mai fiu politicos și atunci când aș fi direcționat către un om, pentru o problemă mai complexă”, scrie autorul citat.

Ideea de a vorbi frumos cu un AI încă de pe acum, pentru că nu știi când devine mai inteligent și mai puternic decât tine, părea o simplă glumă virală pe net. Însă, ar putea exista unii care să ia lucrurile ceva mai în serios. William MacAskill este un tânăr filosof scoțian care a devenit cunoscut pentru ideea de „longterminism” – respectiv convingerea că deciziile noastre de azi trebuie cântărite prin prisma impactului lor asupra generațiilor viitoare. El scrie, predă la Oxford și încearcă să schimbe felul în care privim etica, punând accent pe responsabilitatea față de un viitor îndepărtat, poate chiar milenar. Nu știm dacă MacAskill îi spune „te rog” și „mulțumesc” Alexei, dar știm că recent a scris pe X că, atunci când un model lingvistic mare (LLM) „a făcut o treabă deosebit de bună, îi oferă o recompensă: îi spune că poate scrie orice vrea”.

Asta nu vine dintr-un obicei înrădăcinat; este vorba chiar despre a recompensa premediatat LLM-ul ca și cum ar fi o persoană. Longterminiștii, care cred că ar trebui să ne pese de generațiile viitoare la fel de mult ca de cele de azi, sunt preocupați și de apariția unei inteligențe artificiale de uz general, cu capacitatea de a raționa și de a gândi la fel de bună sau mai bună decât cea a unui om.

Dacă mașina este mai inteligentă decât omul, nu ar trebui să-i permitem să ia unele decizii singură?

Longterminismul, se pare, conține o idee centrală foarte bună și mai multe idei colaterale nebunești. Grija pentru viitor este bună. Dar, în practică, longterminismul înseamnă adesea să te străduiești cu privire la lucruri care ar putea să se întâmple în viitor, dar pe care nu le putem controla sau înțelege, și să ignori total probleme reale, din prezent.

Este legitim, deci, să ridici unele întrebări, cum ar fi: „Dacă mașina este mai inteligentă decât omul, nu ar trebui să-i permitem să ia unele decizii singură?” Totuși, ceva mai potrivit ar fi să întrebăm urgent cu totul și cu totul altceva: „Având în vedere că tot mai mulți oameni cred că chatbotul lor poate face lucruri pe care, de fapt, nu le poate face și unii dintre ei chiar își asumă riscuri mari pornind de la această iluzie, ce putem face ca să-i protejăm?”

Nu este clar dacă vom avea vreodată mașini inteligente capabile de raționament general sau care să aibă dorințe și voințe autentice, așa cum are o ființă umană. Este clar, însă, că avem deja unele probleme reale: oameni care își fac rău efectiv pentru că se conving singuri că chatbotul cu care vorbesc este real.

Oamenii se îndrăgostesc de boți

Un bărbat de 76 de ani, Thongbue Wongbandue, și-a părăsit casa pentru a „se întâlni” cu un chatbot de care se îndrăgostise și a murit într-un accident în drum spre această întâlnire. O femeie de 35 de ani, cu tulburare bipolară, s-a îndrăgostit de un chatbot. Cu timpul a devenit convinsă că ChatGPT a „ucis-o” și a sfârșit într-o confruntare fatală cu poliția.

Dacă MacAskill are sămânța unei idei bune, comentează Financial Times, aceasta ar fi observația că momentul în care o mașină devine suficient de inteligentă încât să ne preocupe modul în care o tratăm s-ar putea să nu fie chiar așa de evident. Întreaga istorie a omenirii arată că disponibilitatea noastră de a nega drepturile și demnitatea altora este teribil de puternică; mașinile inteligente nu vor fi tratate mult mai bine. Dar, îngrijorându-ne cu privire la cum ar trebui să „recompensăm” o inteligență artificială care poate că nici nu va apărea vreodată și despre care înțelegem oricum prea puține, ne abatem atenția de la probleme reale, care afectează oamenii aici și acum.

Să ne concentrăm pe problemele de azi

Aceste probleme umane sunt cele pe care suntem mult mai bine poziționați ca să le putem aborda și rezolva chiar astăzi, decât să risipim timp și energie pe soarta ipotetică a mașinilor de mâine, comentează sursa citată.

O parte din ceea ce ne-ar permite să evităm tratarea mașinilor fără respect și, în același timp, ar putea împiedica oamenii să facă lucruri nebunești la îndemnul chatboturilor, este să tratăm mașinile inteligente exact așa cum sunt: mașini, nu proto-oameni bizari. Sau, cel puțin, să le programăm cu abilitatea de a le spune utilizatorilor să le lase în pace și să nu le mai deranjeze atunci când li se pune o întrebare la care nicio mașină nu ar trebui vreodată obligată să răspundă.