Paradox european: România, cea mai mică pondere a sărăciei

Într-un context în care este deseori asociată cu dificultăți economice, România are cea mai mică pondere a sărăciei din Uniunea Europeană.

Acest rezultat contrazice stereotipurile și deschide discuția despre transformările profunde din anumite zone ale țării.

România „găzduiește” regiunea cu cea mai mică pondere a sărăciei din UE

Foto: Eurostat / PF

Moody’s menține ratingul României la Baa3, dar păstrează perspectiva negativă. Negrescu: România „nu a câștigat nimic, a evitat o pierdere”

09:41

România, țara UE cu cea mai redusă alocare bugetară pe locuitor pentru cercetare și dezvoltare, în 2025

20:21

O analiză realizată de Eurostat scoate la iveală un paradox remarcabil pentru România. Astfel, București-Ilfov este, surprinzător, regiunea cu cel mai scăzut risc de sărăcie din toată Uniunea Europeană, cu o rată de numai 3,7%. Acest procent este mai mic chiar și decât cel raportat în regiuni vest-europene cu tradiție în stabilitate economică și venituri ridicate.

Performanța plasează capitala și zona metropolitană în topul celor mai prospere regiuni europene. În același timp, aceasta subliniază contrastul puternic față de alte zone ale țării, unde situația economică este fragilă. Economistul Mihai Ionescu, din cadrul Institutului Național de Statistică (INS), explică această performanță printr-un cumul de factori.

„Nu vorbim doar despre o situație economică solidă pentru zona Capitalei, ci și despre efectele unor politici sociale care și-au demonstrat eficiența în ultimii ani”, afirmă acesta, citat de Mediafax.

București-Ilfov, zona europeană cu cea mai mică pondere a sărăciei

Dincolo de dinamica pozitivă a Capitalei, restul țării se confruntă cu disparități pronunțate. Cinci regiuni depășesc media europeană a riscului de sărăcie, ceea ce reflectă accelerarea polarizării economice.

În afară de București-Ilfov, alte două regiuni se află în partea de sus a clasamentului, raportat la media europeană. Este vorba despre regiunea Vest (13,3%) și Nord-Vest (14%). În schimb, cea mai gravă situație este în Sud-Vest Oltenia, unde aproape o treime dintre locuitori (29,8%) se află în risc de sărăcie.

„Lipsa infrastructurii adecvate și deficitul de locuri de muncă reprezintă cauze majore pentru nivelurile ridicate de sărăcie din Oltenia”, subliniază Ionescu.

Dificultăți similare se observă și în Sud-Est (26,8%) și Nord-Est (26,4%). Sunt două regiuni care de zeci de ani se confruntă cu ritmuri lente de dezvoltare și cu oportunități economice limitate. În schimb, Sud-Muntenia (17,4%) și Centru (19,3%) se situează ușor peste media continentală. Totuși, acestea nu ating nivelurile critice înregistrate în zonele cele mai vulnerabile din sud-vest și din estul țării.

Cum stau lucrurile la nivelul Uniunii Europene

Eurostat definește riscul de sărăcie ca fiind procentul persoanelor al căror venit disponibil scade sub 60% din media națională a veniturilor disponibile. Acest indicator nu reflectă în mod direct bunăstarea absolută, ci distribuția veniturilor și capacitatea indivizilor de a se întreține în raport cu media națională.

Per ansamblu, 16,2% dintre cetățenii UE, adică 72,1 milioane de persoane, trăiau în 2024 cu riscul de a ajunge sub pragul sărăciei. Mai exact, 28 de regiuni din Europa au reușit să mențină această rată sub 10%. Există, însă, și zone foarte vulnerabile, în special cele ultraperiferice. Printre acestea se numără Guyana Franceză (53,3%), Ciudad de Melilla din Spania (41,4%) și Calabria din Italia (37,2%).

Concluziile raportului Eurostat pun în lumină două realități distincte din interiorul aceleiași țări. Deși București-Ilfov se dezvoltă rapid și atrage investiții continue, alte regiuni sunt prinse într-un cerc al sărăciei și al lipsei de oportunități.

Specialiștii subliniază că reducerea acestor disparități necesită politici coerente de dezvoltare regională. Vorbim despre programe finanțate adecvat și intervenții adaptate nevoilor fiecărei zone. Numai prin investiții consistente în infrastructură și prin stimularea unor locuri de muncă durabile se poate ajunge la o creștere economică echilibrată la nivel național.