România, în topul țărilor din UE cu cel mai ridicat risc de sărăcie și excluziune socială

România se numără printre țările din Uniunea Europeană cu cea mai mare proporție a populației expusă riscului de sărăcie și de excluziune socială.

Această realitate evidențiază provocările sociale majore cu care se confruntă țara noastră, în special familiile cu copii, femeile și tinerii.

România, a doua țară în topul țărilor din UE după procentul populației expusă riscului de sărăcie

Fotografii: Pixabay

Guvernul taie robinetul cu bani: Companiile de stat pe pierdere și primăriile suprapopulate rămân fără sprijin financiar

18:56

Portul Anvers, sufocat de mașini. Tarifele lui Trump blochează exporturile auto spre Europa

18:35

În ultimii trei ani, cel puțin 11 state membre ale Uniunii Europene au înregistrat o creștere a nivelului sărăciei, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat. Femeile și tinerii adulți sunt printre cei mai expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, o problemă care afectează tot mai profund societățile europene, informează Euronews.

În 2024, peste unul din cinci cetățeni ai Uniunii Europene s-a aflat în risc de sărăcie sau de excluziune socială. Deși s-a constatat o scădere ușoară, de 0,4 puncte procentuale comparativ cu anul anterior, experții avertizează că această îmbunătățire este nesemnificativă pentru a reflecta o schimbare reală.

Rețeaua Europeană de Luptă Împotriva Sărăciei (EAPN) a transmis într-un comunicat că nu poate fi sărbătorită o astfel de scădere, atâta timp cât realitatea arată că există tot mai mulți oameni fără adăpost, cozi tot mai lungi la centrele de ajutor alimentar, dar și o nevoie crescândă de sprijin social. Printre țările cu cele mai ridicate procente ale persoanelor aflate în risc de sărăcie sau de excluziune socială se numără și România, cu 27,9% din populație. Situații similare au fost raportate în Bulgaria (30,3%) și în Grecia (26,9%).

5,6 milioane de europeni acumulează greutăți din cauză că trăiesc simultan la sau sub pragul sărăciei și în gospodării cu o intensitate scăzută a muncii și suferă de privațiuni materiale severe. Aceste persoane trec adesea neobservate în statisticile principale. Femeile și tinerii adulți se confruntă cu unele dintre cele mai mari rate ale sărăciei din UE, 21,9% pentru femei față de 20,0% pentru bărbați și 26,2% pentru cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani.

De asemenea, situația este îngrijorătoare și în Franța, acolo unde rata sărăciei a atins în 2023 cel mai înalt nivel din 1996 încoace, crescând la 15,4% de la 14,4% în 2022. Potrivit Institutului Național de Statistică și Studii Economice (INSEE), această creștere a afectat în mod deosebit familiile monoparentale și copiii, în timp ce pensionarii au fost mai puțin afectați.

Ce spun datele în ceea ce privește familiile cu copii

La nivelul întregii Uniuni Europene, persoanele care trăiesc în gospodării cu copii aflați în întreținere sunt într-un risc ușor mai mare de sărăcie sau de excluziune socială decât cele fără copii. Spre exemplu, în Bulgaria, sunt afectate 30,8% dintre aceste familii, urmate de cele din România (30,4%) și din Spania (30,2%). Pe de altă parte, cele mai scăzute rate au fost înregistrate în Țările de Jos (13%), Cipru (12,7%) și Slovenia (9,8%), arată datele EAPN.

În gospodăriile fără copii, situația este la fel de gravă. Astfel, 32,3% dintre letoni, 29,9% dintre estonieni și 29,8% dintre bulgari se află în risc de sărăcie. Totodată, în Italia, condițiile de trai diferă în mod semnificativ în funcție de cetățenie. Concret, în 2023, 30,4% dintre familiile cu cel puțin un cetățean străin erau expuse riscului de sărăcie față de doar 6,3% dintre familiile alcătuite exclusiv din italieni.

În plus, femeile, tinerii între 18 și 24 de ani, persoanele cu un nivel scăzut de educație și șomerii sunt, în medie, mai vulnerabili în fața sărăciei și excluziunii sociale decât alte grupuri. Spre exemplu, 18,5% dintre femeile din Cipru se aflau în această situație în 2024 comparativ cu 15,6% dintre bărbați.

Potrivit EAPN, aceste date reflectă inegalități sistemice care afectează indivizii în momente-cheie ale vieții. Femeile duc frecvent povara muncii neplătită de îngrijire, în timp ce tinerii se confruntă cu dificultăți în accesarea unor locuri de muncă stabile și a locuințelor.