Deși conflictul din Ucraina a schimbat radical relațiile comerciale și geopolitice, Uniunea Europeană continuă să importe gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia în valoare de aproape 33 de miliarde de euro de la începutul războiului. Această realitate, dezvăluită de un raport recent, stârnește critici dure din partea unor politicieni europeni care cer oprirea imediată a acestor importuri.
Conform datelor Eurostat obținute de revista germană „Stern”, Uniunea Europeană a importat gaze naturale lichefiate rusești în valoare totală de 32,7 miliarde de euro în perioada februarie 2022 – martie 2025, adică de la debutul războiului din Ucraina până în prezent. În aceeași perioadă, UE a achiziționat GNL și din Statele Unite în valoare de 95,1 miliarde de euro, semn că piața europeană este încă puternic dependentă de importuri externe pentru a-și asigura necesarul energetic.
Sahra Wagenknecht, lidera partidului Sahra Wagenknecht Alliance (BSW), a condamnat ceea ce ea numește „duble standarde costisitoare în politica de sancțiuni”. Ea subliniază că, în timp ce gazul rusesc livrat prin conducte este considerat tabu în Germania, UE continuă să cheltuiască sume uriașe pe gazul rusesc lichefiat. Partidul său a pledat pentru reluarea funcționării conductelor Nord Stream, o poziție controversată în contextul actual, scrie RedactionNetzwerk Deutschland.
Pe de altă parte, Marie-Agnes Strack-Zimmermann, președinta Comisiei pentru Securitate și Apărare din Parlamentul European și membră a Partidului Liberal Democrat (FDP), a lansat un apel ferm pentru oprirea imediată a importurilor de gaze rusești.
„Este absolut inacceptabil ca, la trei ani de la începutul războiului brutal de agresiune al lui Putin, Uniunea Europeană să continue să importe gaze naturale lichefiate din Rusia în valoare de miliarde de euro”, a declarat ea.
Potrivit acesteia, fiecare euro plătit pentru GNL-ul rusesc finanțează „mașinăria de război a lui Putin”. Strack-Zimmermann a caracterizat situația drept „o declarație de faliment în politica energetică și, mai ales, un eșec în politica de securitate”.
În contextul acestor critici și al presiunilor politice, Comisia Europeană pregătește un plan ambițios pentru a elimina treptat importurile de gaze rusești până la sfârșitul anului 2027. Potrivit unor oficiali europeni citați de Reuters și Bloomberg, în luna iunie 2025 va fi prezentat un set de măsuri legislative care vor include:
Deși importurile de gaze rusești prin conducte au scăzut semnificativ după 2022, Rusia rămâne un furnizor important de gaze naturale lichefiate pentru Europa. Aceste importuri au crescut, parțial ca urmare a reducerii livrărilor prin conducte și a nevoii UE de a asigura securitatea energetică în condiții dificile.
În prezent, aproximativ 19% din gazul consumat în UE provine din Rusia, prin conducte precum TurkStream și prin livrările de GNL. Această proporție este mult mai mică față de circa 40% înainte de război, dar încă semnificativă. Mai mult, multe state europene încă au contracte „take-or-pay” cu Gazprom, care îi obligă să plătească pentru volumele contractate, chiar dacă refuză livrările.
Pe lângă presiunile politice pentru oprirea importurilor, există și provocări practice. Statele membre UE trebuie să aprobe în unanimitate noile sancțiuni, iar țări precum Slovacia și Ungaria, care depind în mare măsură de gazul rusesc prin conducte, s-au opus până acum unor măsuri mai dure, invocând riscul creșterii prețurilor la energie.
În același timp, Franța, Belgia și alte țări au cerut o monitorizare mai strictă a importurilor de gaze lichefiate rusești, în special a flotei de nave implicate în aceste tranzacții.
În ciuda sancțiunilor și a eforturilor de a reduce dependența energetică de Rusia, Uniunea Europeană continuă să importe gaze naturale lichefiate rusești în valoare de miliarde de euro, finanțând indirect războiul din Ucraina. Criticile politice se intensifică, iar planurile de eliminare a acestor importuri până în 2027 sunt în curs de finalizare.
Această situație reflectă complexitatea tranziției energetice și a politicii externe europene, unde interesele economice, securitatea energetică și valorile democratice se intersectează într-un context geopolitic extrem de tensionat.