Decizia Uniunii Europene de a opri complet importurile de gaze naturale din Rusia până la finalul anului 2027 a deschis un nou front juridic între Bruxelles și Budapesta. Ungaria a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), contestând legalitatea regulamentului adoptat la sfârșitul lunii ianuarie, iar specialiștii în drept european spun că, de această dată, guvernul condus de Viktor Orbán ar putea avea argumente mai solide decât în alte litigii cu instituțiile europene.
Regulamentul a fost adoptat cu majoritate calificată, în ciuda opoziției Ungariei și Slovaciei, singurele state membre care au votat împotrivă. Ambele țări sunt în continuare dependente, într-o măsură semnificativă, de gazul rusesc, iar decizia UE afectează direct strategiile lor de securitate energetică. La începutul lunii februarie, guvernul ungar a depus oficial acțiunea în anulare la CJUE, susținând că Uniunea și-a depășit competențele conferite prin tratate, arată DW.
Potrivit ministrului ungar de externe, Péter Szijjártó, contestația se bazează pe trei piloni principali. Primul argument este că interdicția asupra gazelor rusești ar fi, în realitate, o sancțiune de politică externă, care ar fi trebuit adoptată prin vot unanim, nu prin majoritate calificată. Al doilea vizează dreptul statelor membre de a-și alege propriile surse de energie, un domeniu în care tratatele UE lasă competențe largi la nivel național. Al treilea argument se referă la riscul asupra securității energetice a Ungariei, care își asigură cea mai mare parte a consumului de gaze din Rusia.
Ungaria nu se află la primul conflict juridic cu Bruxelles-ul. În prezent, mai multe dosare intentate de Budapesta împotriva instituțiilor europene se află pe rolul CJUE, majoritatea soldându-se în trecut cu decizii nefavorabile guvernului ungar. Cu toate acestea, unii experți consideră că actualul caz ridică probleme juridice diferite.
Miza centrală a procesului este calificarea juridică a interdicției. Dacă măsura este considerată parte a politicii comerciale comune a UE, atunci adoptarea ei prin majoritate calificată este legală. Dacă însă este încadrată ca sancțiune de politică externă, atunci ar fi fost necesar acordul unanim al celor 27 de state membre.
Comisia Europeană a tratat interdicția ca pe o chestiune de politică comercială, ceea ce a permis adoptarea ei fără a ține cont de veto-ul Ungariei și Slovaciei. Această abordare rupe însă o practică instituțională îndelungată, în care sancțiunile împotriva unor state precum Rusia, Iran sau Venezuela au fost adoptate întotdeauna în unanimitate.
Viktor Szép, specialist în drept european la Universitatea din Groningen, susține că această diferență de tratament ar putea fi problematică pentru Comisie, întrucât creează un precedent dificil de justificat din punct de vedere juridic.
Un alt element care complică disputa este durata interdicției. Sancțiunile clasice sunt concepute ca măsuri temporare, menite să fie ridicate odată cu dispariția factorului declanșator. În schimb, interdicția privind gazele rusești este prezentată de oficialii europeni ca o schimbare structurală, definitivă, a politicii energetice a UE.
Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a declarat anterior că Uniunea nu intenționează să revină la gazul rusesc nici măcar după încheierea războiului din Ucraina. Acest caracter permanent este invocat de Comisie pentru a justifica includerea interdicției în sfera politicii comerciale externe, strâns legată de regimul de sancțiuni deja existent.
Analiștii în politici energetice observă că decizia de a folosi majoritatea calificată a avut și un scop politic clar: evitarea blocajelor repetate provocate de Ungaria în dosare sensibile legate de Rusia. Guvernul Orbán a menținut relații strânse cu Moscova și a întârziat sau blocat în trecut mai multe inițiative europene menite să exercite presiuni asupra Kremlinului.
În acest context, regulamentul privind gazele este văzut de unii experți drept un instrument prin care UE încearcă să își sporească capacitatea de decizie și să limiteze posibilitatea ca un singur stat membru să frâneze obiectivele stabilite de majoritatea statelor.
Chiar dacă Ungaria ar obține o decizie favorabilă, efectele practice ar putea fi limitate. Procedurile CJUE durează adesea ani, iar până la o hotărâre definitivă, statele membre și companiile energetice vor continua să își adapteze infrastructura și contractele pentru a elimina dependența de gazul rusesc.
În cazuri similare, Curtea a decis uneori anularea unei măsuri, dar menținerea efectelor acesteia pentru a evita perturbări economice majore. Până atunci, regulamentul rămâne în vigoare, iar toate statele UE, inclusiv Ungaria și Slovacia, sunt obligate să înceteze importurile de gaze din Rusia până la sfârșitul anului 2027.