Cum a devenit Groenlanda atât de bogată în resurse naturale

Groenlanda ascunde unele dintre cele mai valoroase resurse naturale de pe planetă, de la petrol și gaze până la metale critice.

Geologii explică faptul că această bogăție se datorează unei combinații unice între procese geologice și o istorie de miliarde de ani.

De ce Groenlanda ascunde resurse naturale uriașe

Foto: Freepik

Europa plătește factura boom-ului AI din SUA. Lagarde: riscăm costurile fără să culegem roadele

17:32

Deficitul extern al României crește: a ajuns la 16,3 miliarde de euro

16:26

Groenlanda, cea mai mare insulă de pe planetă, este tot mai implicată în ecuații geopolitice și economice complexe. Sub calota sa glaciară, care acoperă peste 80% din suprafața sa, se află unele dintre cele mai bogate resurse naturale ale lumii. Este vorba despre petrol, gaze și metale critice pentru tranziția energetică globală, scrie The Conversation.

De asemenea, estimările geologice arată că Groenlanda deține și cantități semnificative de litiu și pământuri rare. Acestea sunt esențiale pentru baterii, turbine eoliene, vehicule electrice și electronica avansată. Trei mari zăcăminte de pământuri rare, aflate adânc sub gheață, ar putea fi printre cele mai mari din lume ca volum, cu un impact major asupra industriilor viitorului.

Interesul marilor puteri

Danemarca, țara care administrează teritoriul, și Statele Unite au investit masiv în cercetări pentru a evalua fezabilitatea economică și impactul de mediu al exploatării resurselor.

Serviciul Geologic al SUA estimează că nord-estul Groenlandei ar putea conține aproximativ 31 de miliarde de barili de petrol. Această cantitate este comparabilă cu totalul rezervelor de țiței ale SUA.

Paradoxal, cea mai mare parte a resurselor se află în zone inaccesibile. Suprafețele lipsite de gheață, de aproape două ori mai mari decât Regatul Unit, reprezintă mai puțin de o cincime din insulă. De aici se naște ipoteza existenței unor rezerve uriașe încă nedescoperite sub calota glaciară.

Evoluție geologică fără precedent

Bogăția Groenlandei provine dintr-o istorie geologică de aproximativ patru miliarde de ani. Insula are unele dintre cele mai vechi roci de pe Pământ, depozite de fier și formațiuni de kimberlit cu diamante, neexploatate din cauza dificultăților logistice.

Trebuie spus că acest teritoriu este aproape unic din punct de vedere geologic. Aici s-au produs toate cele trei procese majore care generează resurse, și anume formarea munților, rifturilor și activitatea vulcanică intensă. Această combinație rară a dus la acumularea unei game variate de minerale, de la aur și pietre prețioase, până la grafit, esențial pentru bateriile cu litiu.

O mare parte din resursele energetice provin din perioadele de formare a rifturilor, inclusiv din procesul care a creat Oceanul Atlantic, acum peste 200 de milioane de ani. Bazinele sedimentare, precum Jameson Land, seamănă cu platoul continental al Norvegiei, bogat în hidrocarburi. Costurile foarte mari au împiedicat însă explorarea comercială.

Rolul pământurilor rare în tranziția energetică

Groenlanda ar putea juca un rol decisiv pe piața globală a pământurilor rare, dominată în prezent de China. Rezervele subglaciare de disprosiu și neodim ar putea acoperi peste un sfert din cererea globală viitoare, cu un volum total de aproape 40 de milioane de tone.

Aceste elemente sunt extrem de valoroase și greu de obținut. Ele sunt esențiale pentru magneții puternici folosiți în turbine eoliene, motoare electrice și aplicații nucleare. Exploatarea zăcământului Kvanefield, din sudul Groenlandei, ar putea influența puternic piața globală a pământurilor rare.

Accesul la resursele Groenlandei este facilitat, paradoxal, de schimbările climatice. Din 1995, o suprafață de gheață de dimensiunile Albaniei s-a topit, iar ritmul este în creștere. Noile tehnologii de prospecțiune, precum radarul de penetrare a solului, permit cartografierea rocilor aflate sub până la 2 km de gheață, oferind indicii despre bogățiile ascunse.

Dilema exploatării resurselor din Groenlanda

Această „fereastră de oportunitate” ridică o dilemă majoră. Exploatarea resurselor poate accelera tranziția energetică globală. În același timp, ar degrada ecosistemul fragil și ar contribui la creșterea nivelului mării, punând în pericol comunitățile de coastă.

În prezent, mineritul și extracția sunt strict reglementate de autoritățile locale, pe baza unor legi introduse introduse încă din anii 1970. Presiunile pentru relaxarea regulilor cresc însă, alimentate de interesul strategic al SUA și de competiția globală pentru resursele viitorului.