Cum ar arăta lumea dacă Trump ar controla petrolul Venezuelei. De ce exploatarea acestuia ar putea fi un „risc uriaș” pentru mediu

Un scenariu în care Donald Trump ar ajunge să controleze petrolul Venezuelei ar putea avea implicații globale majore.

Într-un astfel de context s-ar putea redesena raporturile de putere la nivel mondial, ceea ce ar influența direct prețurile, politicile climatice și relațiile internaționale.

Ce s-ar întâmpla dacă Trump ar controla tot petrolul Venezuelei

Cum ar arăta lumea dacă Trump ar controla petrolul Venezuelei

BraveX Aero și Romaero vor produce din septembrie prima structură de aeronavă pentru o platformă fără pilot

17:05

Studiu: Românii plătesc cu aproape 20% mai mult pentru mașinile second-hand cu kilometraj falsificat

15:51

Se estimează că Venezuela deține cele mai mari rezerve confirmate de petrol din lume, de peste 300 de miliarde de barili. „Aurul negru” venezuelean reprezintă o perspectivă tentantă pentru Donald Trump, care și-a conturat deja o viziune, în care companiile petroliere din SUA investesc miliarde pentru a valorifica „aurul negru”.

Capturarea liderului de la Caracas, Nicolas Maduro, și interesul lui Trump pentru exploatarea petrolului venezuelean ridică întrebări serioase privind impactul asupra climatului global, transmite CNN. Totuși, experții în climat trag un semnal de alarmă, deoarece tipul de țiței pe care îl deține această țară se numără printre cei mai poluanți din lume.

Majoritatea petrolului venezuelean provine din bazinul fluviului Orinoco, fiind cunoscut sub denumirea de „heavy sour crude”. Este un țiței dens, vâscos și bogat în carbon, asemănător celui extras din nisipurile bituminoase canadiene. Poluarea ridicată nu ține de ideologie, ci de tehnologie, iar acest petrol este mult mai greu de extras și de rafinat decât țițeiul obișnuit. Pentru a fi pompat, țițeiul trebuie încălzit cu abur, proces care consumă multă energie, bazată în principal pe gaze naturale, o sursă importantă de emisii.

Poluarea continuă după extracție

Problemele nu se opresc odată cu extracția petrolului din sol. Conținutul mare de sulf complică procesul de rafinare, necesitând instalații speciale și consum suplimentar de energie. În plus, infrastructura petrolieră a Venezuelei este veche și slab întreținută. Acest lucru crește riscul de scurgeri, flaring (ardere controlată a gazelor) și emisii accidentale.

Venezuela are o intensitate a emisiilor de metan de șase ori mai mare decât media globală. Metanul este un gaz cu efect de seră de peste 80 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon pe termen scurt, iar arderea gazelor reziduale din câmpuri agravează situația. În prezent, emisiile per baril de petrol venezuelean sunt de două ori mai mari decât media mondială.

Chiar dacă companiile americane ar reduce parțial emisiile, specialiștii avertizează că petrolul greu rămâne foarte poluant. Reducerea fenomenului de flaring presupune costuri foarte mari, iar limitările tehnologice nu pot fi eliminate complet.

Probleme de mediu și scurgeri frecvente

Impactul nu se limitează, însă, la emisiile de CO₂. Conductele vechi și echipamentele deteriorate provoacă scurgeri frecvente. Deși datele oficiale sunt incomplete, rapoartele independente arată sute de incidente care afectează solul, apele și comunitățile locale.

Exploatarea intensivă a petrolului venezuelean ridică și probleme economice. Producția a scăzut drastic după 2016. Menținerea nivelului actual ar necesita investiții de peste 50 de miliarde de dolari în următorii 15 ani. Revenirea la nivelurile istorice ar necesita aproape 200 de miliarde de dolari, în contextul în care cererea globală de petrol ar putea scădea după un maxim temporar.

Creșterea producției nu ar însemna neapărat mai mult petrol pe piața internațională. Totuși, efectele asupra climei ar putea fi semnificative. Experții avertizează că o astfel de strategie ar putea distrage atenția de la tranziția energetică. Ar putea intensifica competiția pentru resurse și îngreuna cooperarea internațională în combaterea schimbărilor climatice.

Controlul asupra petrolului venezuelean nu ar fi doar o mișcare geopolitică majoră, ci și un risc uriaș pentru mediu. Chiar și în cel mai optimist scenariu, „aurul negru” din Venezuela rămâne printre cei mai poluanți combustibili fosili din lume. Și asta, într-un moment în care omenirea caută alternative mai curate.