Inteligența artificială (AI) este deja văzută drept una dintre cele mai transformatoare tehnologii ale secolului XXI, dar impactul ei asupra tranziției energetice ridică semne majore de întrebare. De la creșterea explozivă a emisiilor generate de centrele de date până la oportunitățile uriașe de eficientizare a consumului de energie, AI se află într-un punct de răscruce. Poate deveni, simultan, cea mai mare amenințare și cel mai important catalizator pentru viitorul verde al planetei.
Boom-ul inteligenței artificiale a adus deja o problemă pe care giganții tehnologici nu o mai pot ascunde, și anume creșterea emisiilor de carbon. Google, unul dintre cei mai mari jucători din industrie, a anunțat că emisiile sale de CO2 au crescut cu 48% în ultimii cinci ani, în ciuda promisiunii ferme de a atinge neutralitatea climatică până în 2030. Compania a recunoscut că integrarea AI în toate produsele sale complică enorm reducerea emisiilor, semnalând că drumul spre zero net nu va fi atât de simplu.
Problema este mult mai amplă decât cazul Google. Creșterea rapidă a aplicațiilor AI a declanșat deja un val de investiții în noi centrale electrice, în special pe gaz, menite să susțină cererea imensă de energie a centrelor de date. Multe dintre aceste infrastructuri consumă la nivelul unor orașe întregi, ridicând îngrijorări serioase privind securitatea energetică. Țări unde rețelele sunt deja tensionate riscă să se confrunte cu dezechilibre și cu o presiune uriașă asupra mixului energetic.
Un alt factor complicat este lipsa transparenței. Companiile tech nu au obligația de a raporta exact câtă energie consumă serverele care antrenează și rulează modelele de AI. Astfel, majoritatea aleg să nu ofere date clare, ceea ce face dificilă estimarea reală a impactului asupra mediului. În aceste condiții, planificarea energetică devine aproape imposibilă, iar politicile de mediu riscă să fie construite pe estimări imprecise.
Dacă în prezent AI pare un „devorator de energie”, analiștii susțin că, pe termen mediu și lung, tehnologia ar putea aduce beneficii net superioare. Pe măsură ce modelele devin mai eficiente și mai avansate, AI are potențialul de a optimiza industrii întregi, reducând mult mai mult consumul global de energie decât cheltuiește ea însăși.
Un exemplu relevant îl reprezintă lanțurile valorice ale materiilor prime, considerate printre cele mai ineficiente din lume. Prin integrarea AI, companiile pot anticipa mai bine cererea, pot reduce pierderile și pot ajusta producția într-un mod mai sustenabil. De asemenea, în biotehnologie, algoritmii pot accelera descoperirea de soluții care reduc poluarea și sporesc eficiența energetică.
Departamentul Energiei al SUA a subliniat că AI poate juca un rol cheie în dezvoltarea rețelelor inteligente – infrastructuri capabile să gestioneze mai eficient energia provenită din surse regenerabile. Vântul și soarele nu produc constant energie, dar AI poate echilibra cererea și oferta, permițând o integrare mai mare a acestora în rețea și reducând dependența de combustibili fosili.
În esență, AI poate deveni „creierul” tranziției energetice, transformând modul în care gestionăm resursele și adaptându-ne mai rapid la schimbările climatice. Însă, pentru asta, este nevoie de o utilizare strategică și responsabilă, nu de o implementare haotică, bazată exclusiv pe profit imediat.
Mulți specialiști susțin că, în momentul de față, inteligența artificială este utilizată într-un mod „naiv”, fără o strategie coerentă care să țină cont de costurile uriașe de mediu. Consumatorii plătesc deja factura prin prețuri mai mari la energie, în timp ce companiile continuă să dezvolte modele tot mai mari și mai costisitoare energetic, fără a oferi o valoare proporțională.
Totuși, pe termen lung, AI ar putea deveni un instrument esențial în reducerea facturilor energetice și în îmbunătățirea performanței economiilor. Financial Times sublinia recent că „reducerea emisiilor astăzi valorează mai mult decât reducerea lor mâine”. În acest context, chiar și o mică economie de energie obținută prin AI ar putea avea un impact uriaș asupra tranziției energetice.
Cu alte cuvinte, dilema nu este dacă AI consumă energie, ci dacă folosirea sa poate produce un echilibru net pozitiv. Dacă tehnologia reușește să reducă risipa și să crească eficiența altor sectoare, balanța ar putea înclina în favoarea ei. Dacă, însă, dezvoltarea se concentrează exclusiv pe modelele „gigantice” de tip GPT, riscul este ca AI să devină o frână pentru obiectivele climatice.