I-au îmbrăcat zeci de ani pe americani și sunt pedepsiți pentru asta

Muncitori care cos genți și câte zece ore pe zi, pentru doar câțiva dolari. Femei care croiesc tricouri și rochii, bărbați care fac sandale și papuci. Centrele de producție din industria textilă din Asia, din țări ca Sri Lanka sau Cambodgia, depind în mod covârșitor de Statele Unite ca piață de export. Milioane de muncitori din industria textilă asiatică trăiesc de pe-o zi pe alta și se tem că își vor pierde și aceste locuri de muncă precare, cu care își țin viața cât de cât. Termenul-limită pentru încheierea unui acord comercial cu SUA – sau pentru a se confrunta cu tarife vamale punitive – se apropie vertiginos. Cambodgia, care a devenit o alternativă atractivă la China pentru retaileri, datorită forței de muncă ieftine, a exportat îmbrăcăminte în valoare de peste 3 miliarde de dolari către SUA anul trecut, potrivit Diviziei de Statistică ASEAN. Sectorul angajează peste 900.000 de persoane și reprezintă peste o zecime din totalul exporturilor țării. În Sri Lanka, exporturile către SUA au adus industriei textile – care angajează direct aproximativ 350.000 de persoane – venituri de 1,9 miliarde de dolari în 2023, plasând-o pe locul trei în clasamentul celor mai mari surse de valută. Tarifele impuse de Washington adaugă noi presiuni unor probleme deja cronice în industrie: sărăcia și lipsa drepturilor muncitorești în Cambodgia, respectiv criza economică prelungită în Sri Lanka.

Pe 9 iulie, după o pauză de 90 de zile în aplicarea tarifelor pentru a permite negocierile, președintele american a notificat mai multe țări din Asia că noile taxe vor intra în vigoare la 1 august. Deși mai mici decât cele propuse în aprilie, noile niveluri tarifare nu au reușit să atenueze îngrijorările. Printre statele care au primit scrisori din partea lui Donald Trump se numără Cambodgia și Sri Lanka – ambele puternic dependente de SUA pentru exporturile de îmbrăcăminte. Scrisorile anunță că aceste două țări vor fi supuse unor tarife vamale de 36%, respectiv 30%.

Nike, Levi’s și Lululemon sunt doar câteva dintre marile branduri americane care își produc majoritatea articolelor de îmbrăcăminte în aceste țări, scrie BBC.

Europa plătește factura boom-ului AI din SUA. Lagarde: riscăm costurile fără să culegem roadele

17:32

Deficitul extern al României crește: a ajuns la 16,3 miliarde de euro

16:26

Industria textilă: „Ce se va întâmpla dacă ne pierdem locurile de muncă?”

„Vă puteți imagina ce s-ar întâmpla dacă ne-am pierde locurile de muncă? Sunt foarte îngrijorată, mai ales pentru copiii mei. Au nevoie de mâncare”, spune Nao Soklin, muncitoare într-o fabrică din sud-estul Cambodgiei.

Ea și soțul ei, Kok Taok, cos genți timp de 10 ore pe zi. Împreună câștigă aproximativ 570 de dolari pe lună – abia suficient pentru chirie și pentru a-și întreține cei doi copii mici și părinții în vârstă.

„[Vreau să] transmit un mesaj președintelui Trump: să ridice, vă rog, tariful impus Cambodgiei… Avem nevoie de aceste locuri de muncă, pentru a ne susține familiile”, a declarat ea pentru BBC.

„Dacă 30% este tariful final, Sri Lanka are o problemă serioasă, pentru că rivalii noștri, precum Vietnamul, beneficiază de tarife mai mici”, a declarat Yohan Lawrence, secretar general al Joint Apparel Association Forum din Sri Lanka, pentru agenția Reuters.

Foto: Unsplash

Negocieri de ultim moment

Autoritățile din Sri Lanka speră să obțină o reducere suplimentară a tarifelor, dar nu au precizat ce nivel ar considera acceptabil. Unii oficiali au remarcat că țara a obținut deja cea mai mare concesie – de 14 puncte procentuale – în urma negocierilor anterioare. „Considerăm că este începutul unei evoluții pozitive”, a declarat săptămâna trecută Harshana Suriyapperuma, secretar în Ministerul de Finanțe.

Și Cambodgia, care a primit o concesie de 13 puncte procentuale, cere continuarea negocierilor. „Facem tot ce putem pentru a proteja interesele investitorilor și ale muncitorilor”, a spus vicepremierul Sun Chanthol, care conduce echipa de negociere.

„Ne dorim ca tariful să fie zero… Dar respectăm decizia lor și vom continua să negociem o reducere”, a adăugat el.

Donald Trump susține că tarifele sunt necesare pentru a reduce dezechilibrul comercial

„Relația noastră comercială a fost, din păcate, departe de a fi reciprocă”, a scris liderul american în scrisorile adresate diferitelor țări, pe care le-a publicat și pe platforma sa, Truth Social.

Însă analiștii nu sunt de acord. Tarifele propuse ignoră beneficiile pe care SUA le obține prin actualele acorduri comerciale, inclusiv îmbrăcăminte mai ieftină și marje mai mari de profit pentru companiile americane care se aprovizionează din țări precum Sri Lanka sau Cambodgia, afirmă Mark Anner, decan al Facultății de Management și Relații de Muncă de la Universitatea Rutgers.

Timp de decenii, SUA, Uniunea Europeană și Canada au aplicat un sistem de cote care rezerva o parte din piață țărilor în curs de dezvoltare precum Sri Lanka. Acest sistem, eliminat treptat până în 2005, i-a permis industriei textile din Sri Lanka să înflorească, în ciuda concurenței dure.

„Acum, SUA impune tarife prohibitive care, practic, exclud aceste țări de pe piață – o mișcare contrară modelului de dezvoltare pe care chiar ele l-au promovat”, spune profesorul Anner.

Foto: Unsplash

Dublă presiune: economie fragilă și geopolitică

„Este nerealist să te aștepți ca economii mici, în curs de dezvoltare, să nu aibă deficit comercial cu SUA”, adaugă Sheng Lu, profesor în cadrul Departamentului de Modă și Textile de la Universitatea Delaware.

„Câte avioane Boeing pot țări precum Cambodgia sau Sri Lanka să cumpere anual?”, întreabă el, retoric.

Profesorul Lu subliniază că rivalitatea strategică dintre SUA și China joacă, de asemenea, un rol important în aceste discuții comerciale, în condițiile în care țările exportatoare de îmbrăcăminte sunt integrate în lanțuri de aprovizionare care depind masiv de inputuri chinezești.

Aceste state trebuie acum să „găsească un echilibru delicat” între menținerea relațiilor economice cu China și satisfacerea noilor cerințe americane, care ar putea include reducerea componentelor chineze din procesul de producție.

Foto: Unsplash

Femeile, cele mai afectate

Tarifele impuse de Washington adaugă noi presiuni unor probleme deja cronice în industrie: sărăcia și lipsa drepturilor muncitorești în Cambodgia, respectiv criza economică prelungită în Sri Lanka. Femeile – care reprezintă 70% din forța de muncă din sector – sunt cele mai vulnerabile. Scăderea și mai accentuată a salariilor, deja insuficiente, înseamnă că mulți copii ar putea rămâne flămânzi. Concedierile ar fi devastatoare.

„Ne rugăm în fiecare zi ca președintele Trump să retragă tarifele”, spune An Sopheak, muncitoare într-o fabrică din Cambodgia, în timp ce își servește porția de orez, așezată pe podeaua camerei închiriate, o încăpere de 16 metri pătrați din Phnom Penh.

La Nawalapitiya, Sri Lanka, Surangi Sandya spune că simte o sabie deasupra capului. „Companiile nu lucrează în pierdere… Dacă scad comenzile și apar pierderi, există riscul să închidă fabrica”, spune ea. A început ca simplă cusătoreasă, în 2011, și a ajuns supraveghetoarea unei echipe de 70 de femei.

Pentru unele muncitoare din Cambodgia, planul de rezervă este migrarea ilegală în Thailanda.

„Supraviețuirea noastră depinde de această fabrică. Nu avem nicio șansă dacă se închide”, spune An Sopheak. „Avem o educație minimă. Nu putem găsi alte locuri de muncă. Ne rugăm zilnic ca președintele Trump să se gândească la noi și la țara noastră săracă”.