Mașina iconică a trupelor rock și a gangsterilor de altădată, Ford Transit împlinește 60 de ani. Mașina este produsă, astăzi, în Turcia

Un Ford Transit din 1965 pare acum o capsulă a timpului. Uitați de gadgeturile moderne – navigație prin satelit, ecrane tactile. Într-un transit vechi ai doar un volan, un vitezometru uriaș, tivit cu crom, și un comutator masiv pentru încălzire. Nici măcar radio nu există. Pe șosea, zdrăngăne, troncăne și, uneori, sare din viteză. Destul de neliniștitor, mai ales că nu are centură de siguranță, scaunul se mișcă periculos în mers, iar frânele par să nu facă mare lucru. Totuși este superb, o știu cunoscătorii, în timp ce pentru novici, probabil, e greu de crezut că acest veteran mecanic a fost cândva „tehnologie de vârf”. „În anii ’60, ’70 și ’80, dacă tatăl cuiva avea un Transit, și fiul își lua un Transit. Acum situația s-a schimbat. Piața e mult mai competitivă, iar loialitatea față de brand nu mai este ce a fost”, spun cunoscătorii. 

Când primul Transit a ieșit de pe linia de producție a uzinei Ford din Langley, Berkshire, la 9 august 1965, a fost o revelație. Pentru standardele vremii, era remarcabil de spațios, puternic și practic. Confortabil, cu manevrabilitate precisă, a eclipsat modele consacrate precum Morris J4. Șaizeci de ani mai târziu, Transit a trecut prin numeroase redesenări, însă marca rămâne puternică. Este în continuare un reper pentru numeroase afaceri mici, chiar și într-o eră în care „dubitele albe” sunt omniprezente, iar concurența este acerbă. Este și astăzi cel mai vândut vehicul utilitar din lume, cu peste 13 milioane de unități produse până acum.

„Există multe mașini iconice: Morris Minor, Mini, Land Rover, VW Beetle. Dar există o singură dubă iconică, și asta este Transit”, spune Edmund King, președintele AA, citat de BBC. „Probabil singura dubă pe care oamenii chiar o cunosc și o pot recunoaște”.

Germania reduce taxa pe combustibili cu 17 cenți pe litru, în contextul exploziei prețurilor la petrol

12:14

FMI avertizează UE: Inteligența artificială poate accelera creșterea, dar poate adânci dezechilibrele economice

08:30

Foto: Ford Corporate

De la trupe rock, la meșteșugari

Proiectat în colaborare de echipele Ford din Marea Britanie și Germania, vizând în principal piețele britanică și europeană, Transit a fost conceput să fie cât mai versatil. A devenit rapid un element de bază pentru meseriași – zidari, tâmplari, electricieni, curieri. Dar a atras și alți utilizatori, în căutare de transport spațios și ieftin – inclusiv trupe rock aflate la început de drum. A fost, pentru mulți, aproape ca un ritual de trecere. Printre cei care au cutreierat drumurile într-un Transit se numără Black Sabbath, Led Zeppelin, Small Faces și Slade.

„Era libertatea de a merge unde vrei, când vrei. Benzina era mult mai ieftină decât acum”, povestește Peter Lee, fondatorul Transit Van Club.

„Am ajuns în Spania, am locuit 13 luni într-unul, ca hippie, la o fermă de căpșuni. Apoi m-am întors și am început o afacere. Și, înainte să-mi dau seama, aveam 180 de muncitori în 28 de Transit-uri care circulau prin Londra”.

Cariera lui Henry Ford ca fabricant de automobile a început în iarna anului 1893 / Foto: Ford Corporate

„Duba cea mai căutată din Marea Britanie”

Viteza și capacitatea de încărcare a acestei mași sunt caracteristici care au atras și atenția lumii interlope. În 1972, un purtător de cuvânt al Poliției Metropolitane declara că Transit-urile erau folosite în 95% dintre jafurile de bancă, iar combinația dintre viteză și spațiu le făcea „vehiculul perfect pentru fugă”. Așa a apărut, de altfel, și renumele de „cea mai căutată dubă din Marea Britanie”.

Cât despre stereotipul „white van man” – definit în 1997 de reporterul Sunday Times Jonathan Leake drept „o specie tatuată, adesea cu o țigară în gură, care claxonează și le dă flash-uri celor pe care-i terorizează pe șosele” – acesta nu viza direct șoferii de Transit. Dar, având în vedere cât de numeroase erau pe șosele, e clar că și ei intrau în categorie.

Fabricată în Turcia

Timp de aproape jumătate de secol, Transit-urile au fost produse în Marea Britanie – mai întâi la Langley, apoi la o fabrică de lângă Southampton. În 2013, Ford a închis uzina britanică și a mutat producția în Turcia, invocând costuri „semnificativ mai mici”. Decizia, care a lăsat fără loc de muncă sute de angajați, a fost denunțată de sindicate drept „o trădare”. Astăzi, Ford continuă să sublinieze atât moștenirea britanică a Transit-ului, cât și activitatea care încă se desfășoară aici, mai ales la sediul său din Dunton, Essex.

„Dunton este casa Transit-ului”, afirmă Lisa Brankin, director general Ford Marea Britanie. „Aici gestionăm toată partea de inginerie și design pentru modelele noi. În plus, producem motoare diesel la Dagenham și ansambluri pentru vehicule electrice la Halewood, lângă Liverpool”.

Totuși, cea mai mare parte a producției europene rămâne în Turcia, iar acest lucru nu pare să se schimbe. „Este vorba de eficiență – de a concentra producția într-un singur loc, în loc să avem mai multe fabrici în Europa”, explică Brankin.

Privind spre viitor

Multe dintre activitățile de la Dunton se concentrează acum pe următoarea generație de Transit-uri. Dar va mai exista un model revoluționar, precum cel din 1965?

„Lucrăm la asta”, spune Seamus McDermott, director pentru dezvoltarea vehiculelor comerciale.

În opinia sa, cerințele clienților nu s-au schimbat prea mult în 60 de ani – vor în continuare un vehicul fiabil, versatil și ieftin de întreținut. Diferența o face modul în care aceste obiective sunt atinse.

„Vehiculele electrice sunt mai ieftin de exploatat și mai ieftin de reparat”, afirmă el. „Iar când vom aduce vehicule mai inteligente, definite prin software, gestionarea flotelor de la distanță va reduce și mai mult costurile. Revoluția va fi una de propulsie și software”.