Superiahturile – simbol suprem al bogăției exclusive – nu doar că se vând mai bine ca niciodată, ci devin și tot mai mari, mai sofisticate, mai extravagante. Dincolo de opulența lor, aceste ambarcațiuni aduc cifre impresionante în industrie, cu Italia în prim-planul producției mondiale, scrie BBC. Veștile despre schimbări, crize sau recesiune nu par să afecteze acest sector, care crește și în America, și în Europa. Boom-ul iahturilor de lux continuă. Pentru ultra–bogați, nu e vorba doar de transport, ci de autoafirmare: caută ceva excepțional, caută experiențe unice, sunt gata să investească sume imense într-un produs artizanal, construit ani de zile, proiectat special, cu caracteristici deosebite. Este o declarație de prezență, exclusivitate și invulnerabilitate. În centrul acestei industrii prospere se află Italia, scrie BBC, care construiește în continuare aproape jumătate din superiahturile lumii. În 2023, constructorii italieni au generat venituri de 8,3 miliarde de euro din acest segment, cifră care reprezintă un maxim istoric.
Tranzacțiile de statut între elite se măsurau, până nu demult, în capodopere ale vechilor maeștri și în sculpturi renascentiste. Milionarii se întreceau între ei care agață pe perete cea mai scumpă lucrare de artă, câștigată cu greu într-o licitație. Joseph Duveen, renumit dealer de artă de început de secol XX, îi provoca pe magnații vremii, figuri ca Andrew Mellon, Jules Bache sau J.P. Morgan, să intre în competiții nebune pentru câte un Donatello sau Van Dyck, scria de Evan Osnos, pentru The New Yorker, un articol iconic, care revine în atenția publică, pentru că este o insolită măsura timpului nostru. Cursa pentru artă s-a estompat, făcând loc unei alte competiții acerbe, care se desfășoară discret, dar, totuși, vizibil, de vreme ce simbolurile ei sunt imposibil de ascuns.
Foto: Freepick
„Sunt multe iahturi peste 250 milioane de dolari în construcție”, spun reprezentanți ai breslei. Piața americană, o țară în care trăiesc 24 de milioane de milionari, este deja o utopie greu de înțeles pentru clasa de mijloc. Europa, însă, nu e cu nimic mai prejos. Boom-ul înregistrat pe piața superiahturilor după pandemie nu pare să încetinească. Dacă în 2022 s-au construit sau comandat 1.024 de astfel de nave, cifra a crescut la 1.203 în 2023 – un nou record global, potrivit datelor Boat International. Deși în 2025 este estimată o ușoară scădere, la 1.138 de unități, tendința clară este orientarea către modele din ce în ce mai mari și mai scumpe. Cererea este alimentată de preferințele unei clientele ultra-bogate care, în lipsa hotelurilor de lux în perioada restricțiilor, și-a găsit confortul exclusivist pe „insula izolată” în mijlocul mării. Astfel, superiahturile au devenit spații de retragere, explorare și, totodată, vitrine ale gustului personal și modalități de etalare a averii.
În centrul acestei industrii prospere se află Italia, scrie BBC, o țară care construiește în continuare aproape jumătate din superiahturile lumii. În 2023, constructorii italieni au generat venituri de 8,3 miliarde de euro din acest segment, cifră care reprezintă un maxim istoric.
„Producem doar câteva iahturi de calitate superioară pe an, fiecare cu detalii unice,” explică Barbara Armerio, coproprietară a șantierului naval italian Amer. Firma sa, ca multe altele din peninsulă, beneficiază de o rețea solidă de artizani locali și de acces rapid la resurse de lux – de la marmură toscană, până la tâmplărie fină. „În Italia găsim tot ce ne trebuie”.
Clienții solicită tot mai des ferestre de mari dimensiuni, spații exterioare ample și un contact direct cu marea. Proiectanții au devenit tot mai inventivi în a integra facilități precum heliporturi, săli de cinema, săli de sport, saloane de înfrumusețare sau chiar saune, fără a compromite hidrodinamica vasului.
Ultra–bogații nu mai vor doar lux. Acum vor semnificație. Așa că proiectanții creează spații care spun o poveste: un bar inspirat de The Great Gatsby, o bibliotecă în stil Jules Verne, un hamam otoman. Familia proprietarilor se implică, de regulă, destul de mult, asumându-i rolul de curatori, și sunt dispuși să petreacă ani cu arhitecții și designeri, pentru a finisa detalii.
„Arhitecții navali devin tot mai abili în a obține volum maxim dintr-o amprentă compactă”, spune Stewart Campbell, redactor-șef al revistei Boat International. Ca rezultat, superiahturile actuale nu mai sunt simple bărci – sunt micro-stațiuni plutitoare.
Foto: Freepick
Printre proprietarii faimoși de yachturi se numără Jeff Bezos, fondatorul Amazon, al cărui iaht Koru, în stil retro, ar fi costat peste 500 de milioane de dolari. Însă profilul clientului se diversifică: deși americanii domină în continuare piața, sunt tot mai mulți cumpărători din Turcia, Indonezia și Mexic – piețe emergente, cu elite în ascensiune.
Pe de altă parte, vânzările către clienții ruși au scăzut semnificativ, în urma sancțiunilor internaționale impuse după invadarea Ucrainei.
Pentru unii, cum este avocata italiană Paulo Trifirò, superiahtul este mai mult decât o investiție – este o extensie a stilului de viață. De-a lungul anilor, ea și soțul ei au deținut peste 12 superiahturi. Trifirò preferă să fie prezentă la comenzi și să se implice activ în procesul de design.
„Curiozitatea de a explora locuri noi mă face să navighez chiar eu”, spune ea. Iar pentru a asigura o experiență impecabilă, echipajul este plătit dublu față de salariile de pe uscat. „Este esențial ca echipajul să fie fericit. Căpitanul nostru lucrează cu noi de 22 de ani”.
Foto: Freepick
Deși numărul total de superiahturi construite anual ar putea să scadă ușor, dimensiunea lor crește constant, scrie BBC. În 2025, 61 de iahturi de peste 76 metri sunt deja în lucru, față de 55 în anul precedent. În același timp, segmentul celor între 46 și 60 metri crește la 175 de unități.
Se pare că s-a dat startul într-o cursă a dimensiunii și luxului, comentează BBC, care pare departe de a se opri, iar Italia, cu savoir-faire-ul său artizanal și moștenirea navală fabuloasă, continuă să fie în frunte. Superiahtul nu mai este doar o barcă, este o declarație de statut, de viziune și de independență. Iar pentru unii, este chiar o casă pe mare.