Veniturile românilor au depășit 9.500 de lei în trimestrul II

Veniturile medii ale românilor au continuat să crească, depășind pragul de 9.500 de lei în trimestrul al doilea din 2025.

Vorbim despre una dintre cele mai mari creșteri din ultimii ani. Evoluția reflectă atât majorările salariale din sectorul public și privat, cât și impactul pe care inflația îl are asupra puterii reale de cumpărare.

Veniturile românilor, în creștere: pragul de 9.500 de lei depășit în premieră

Foto: Freepik

Acordul SUA-Iran aduce calm pe piețe, dar nu rezolvă criza energetică a Europei. Problemele reale abia încep

16:58

Binance va pierde permisiunea de a opera în UE, spun surse Reuters

13:26

Veniturile românilor au continuat să crească în trimestrul al doilea din 2025. Astfel, acestea au atins o medie de 9.502 lei lunar, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

Suma reprezintă o creștere de 15,7% față de perioada similară a anului trecut. Totuși, dinamica accelerată a cheltuielilor a diminuat impactul pozitiv asupra nivelului de trai. Gospodăriile au cheltuit, în medie, 8.042 lei pe lună, cu 16,2% mai mult decât în 2024, ceea ce înseamnă că 84,6% din venituri sunt consumate imediat.

Alimentele rămân principala categorie de cheltuieli, cu o pondere de 33,3% din bugetul total de consum, echivalentul a 1.592 lei lunar. Această proporție ridicată arată presiunea constantă asupra puterii reale de cumpărare, mai ales în contextul inflației persistente la produsele de bază. Deși veniturile cresc nominal, costul vieții continuă să afecteze capacitatea gospodăriilor de a economisi sau de a cheltui pe bunuri neesențiale.

În același timp, decalajul dintre mediul urban și cel rural persistă. Veniturile gospodăriilor din orașe sunt, în medie, de 1,4 ori mai mari decât cele din mediul rural.

Structura veniturilor: salariile rămân principala sursă

Veniturile totale pe o persoană au ajuns la 3.824 lei lunar, în creștere cu 3,9% față de trimestrul anterior și cu 16,8% față de trimestrul II din 2024. Salariile brute reprezintă cea mai importantă sursă de venit, cu 69,1% din total, respectiv 6.564 lei pe gospodărie. În acest caz vorbim despre o creștere de 0,7% comparativ cu începutul anului.

În același timp, prestațiile sociale contribuie cu 1.844 lei (19,4%), o ușoară scădere față de 20,5% în trimestrul I. Acesta este un semn că programele sociale își reduc treptat ponderea în bugetele familiilor. Veniturile în natură, de 574 lei lunar (6,0%), continuă, însă, să arate o dependență semnificativă de autoconsum. Și asta, mai ales în mediul rural, unde agricultura de subzistență are încă un rol important.

Presiune tot mai mare pe consum

Cheltuielile totale au crescut cu 376 lei față de trimestrul precedent, ajungând la 8.042 lei pe gospodărie. Cea mai mare parte a acestora este destinată consumului, care absoarbe 59,4% din total (aproximativ 4.779 lei).

Alimentele și băuturile se află în frunte, urmate de cheltuielile cu locuința, apa și energia (657 lei, 13,7%). În top mai apar îmbrăcămintea (391 lei, 8,2%) și transportul (337 lei, 7,1%). Ponderea ridicată a cheltuielilor esențiale indică un spațiu tot mai limitat pentru consum discreționar, cum ar fi produsele de lux, cultura sau recreerea.

Cu peste 84% din venituri direcționate către consum, gospodăriile au margini tot mai strânse de economisire. De asemenea, posibilitățile de investiții sau de achiziții majore sunt reduse. Pentru companiile din retail, această tendință ar putea însemna oportunități pe segmentul alimentar și al utilităților. Totodată, ar putea însemna și o cerere mai prudentă pentru bunuri neesențiale, ca îmbrăcămintea sau transportul personal.

Pe de altă parte, fiscalitatea rămâne o componentă semnificativă a cheltuielilor gospodăriilor. Aproximativ 34% din totalul cheltuielilor (2.734 lei) merg către impozite și contribuții, ceea ce limitează disponibilul pentru investiții sau economii. Domeniul educației continuă să primească cea mai mică alocare, de doar 31 lei lunar (0,7%), un nivel extrem de scăzut care ridică semne de întrebare privind pregătirea viitoare a forței de muncă.