Impozitul pe proprietate este aplicat în toată Europa, însă nivelul și modul de aplicare variază semnificativ de la un stat la altul.
Unele state aplică taxe ridicate pentru a susține bugetele locale și serviciile publice, în timp ce altele mențin niveluri reduse pentru a încuraja deținerea de locuințe. O analiză comparativă arată unde se plătesc cele mai mari impozite pe proprietate și cum se poziționează România în privința nivelului și eficienței colectării acestor taxe.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2026/01/Impozitul-pe-proprietate-in-Europa-Pixabay-Puterea-financiara.jpg)
Foto: Pixabay
Regimul de impozitare a proprietăților diferă mult de la o țară la alta. În state precum Franța și Regatul Unit, aceste taxe au o pondere importantă în PIB și în veniturile fiscale totale. În acest context, Spania ia în calcul introducerea unui impozit de 100% pentru locuințele cumpărate de persoane din afara Uniunii Europene, potrivit unei analize Euronews Business.
Scopul declarat al acestei inițiative este reducerea presiunii de pe piața imobiliară și ameliorarea crizei locuințelor. Cu toate acestea, impozitul pe proprietate continuă să fie o sursă esențială de finanțare publică în numeroase state europene.
Datele Comisiei Europene arată că, în 2023, ponderea impozitelor pe proprietate în PIB-ul statelor membre UE a variat între un minim de 0,3% în Cehia și Estonia și un maxim de 3,7% în Franța. La nivelul întregii Uniuni Europene, media s-a situat la 1,9%.
Însă, ce sume reușesc, efectiv, guvernele europene să colecteze din aceste taxe? Care este contribuția impozitelor pe proprietate la totalul veniturilor bugetare? Ce pondere au taxele aplicate transferurilor imobiliare în raport cu PIB-ul?
În Uniunea Europeană, Franța se află pe primul loc în ceea ce privește ponderea impozitului pe proprietate în PIB, cu 3,7%. La polul opus se află Cehia și Estonia, fiecare cu 0,3%.
Atunci când sunt incluse și statele din Asociația Europeană a Liberului Schimb (EFTA), alături de Regatul Unit și Turcia, pe baza unor statistici ale OCDE, Regatul Unit apare ușor peste Franța, deși ambele se mențin în jurul valorii de 3,7%. Belgia depășește, la rândul său, pragul de 3%, ajungând la 3,2%. Cu o pondere de 2,5%, Spania se clasează pe poziția a cincea, înaintea Greciei (2,7%).
România se poziționează peste media unor state din Europa Centrală și de Est. Impozitele pe proprietate reprezintă aproximativ 2,1% din totalul veniturilor fiscale. Alte țări în care impozitul pe proprietate depășește pragul de 2% din PIB sunt Islanda, Luxemburg, Danemarca, Elveția, Italia și Portugalia.
În aproape jumătate dintre cele 32 de state analizate, impozitul pe proprietate contribuie cu mai puțin de 1% la PIB. Cele mai scăzute niveluri sunt în Slovacia, Lituania, Estonia și Cehia, toate având valori sub 0,5%.
Dintre cele mai mari cinci economii din Europa, Germania se remarcă printr-o pondere mult mai redusă, de 1%, în comparație cu celelalte. Italia ocupă locul al patrulea, cu 2,1%, în timp ce Franța și Regatul Unit conduc clasamentul.
Distribuția regională arată că statele din nord-vestul Europei obțin o parte mai mare din PIB din impozitele pe proprietate. În schimb, Europa de Est și țările baltice colectează procente semnificativ mai mici. În sudul Europei, situația este mai variată, însă, în general, nivelurile tind să fie mai ridicate.
Potrivit OCDE, impozitele pe proprietate includ atât taxe recurente, cât și taxe nerecurente. Ele se aplică utilizării, deținerii sau transferului de proprietăți. În această categorie intră impozitele pe bunuri imobile și pe averea netă. Sunt incluse și taxele pe moșteniri, donații, precum și cele pe tranzacții financiare și de capital.
În 2023, Regatul Unit a înregistrat cele mai mari încasări din impozitele pe proprietate, și anume 115 miliarde de euro. Franța s-a situat imediat, cu venituri de 104,5 miliarde de euro. Podiumul este completat la mare distanță de Italia, care a colectat taxe în valoare de 45,3 miliarde de euro.
Germania și Spania completează topul primelor cinci țări, cu venituri de 41,4 miliarde de euro, respectiv 36,8 miliarde de euro. La nivelul Uniunii Europene, totalul veniturilor din impozitele pe proprietate a ajuns la 318,8 miliarde de euro. Și alte state au depășit pragul de 10 miliarde de euro în 2023. Este vorba despre Belgia – 18,8 miliarde de euro, Elveția – 17,9 miliarde de euro, Olanda – 14,4 miliarde de euro și Polonia – 10,7 miliarde de euro.
În zece state membre ale UE, veniturile generate de impozitul pe proprietate nu au depășit un miliard de euro. Estonia se află la coada clasamentului, cu doar 110 milioane de euro.
Ponderea impozitelor pe proprietate în totalul veniturilor fiscale diferă semnificativ de la o țară la alta. Conform analizei Euronews Business, în 2023, această pondere a variat, în Uniunea Europeană, între 0,8% în Estonia și Cehia și 8,4% în Franța. Media europeană s-a situat la 4,7%.
Pe lângă Franța, alte șapte state membre au raportat ponderi de peste 5% ale impozitelor pe proprietate în totalul taxelor: Belgia (7,4%), Grecia (7%), Spania (6,7%), Portugalia (5,9%), Luxemburg (5,7%), Italia (5,1%) și Danemarca (5,1%). În Germania, impozitele pe proprietate au o contribuție relativ redusă, reprezentând doar 2,5% din totalul taxelor colectate.
Taxele percepute la transferul proprietăților, raportate la PIB, reflectă importanța tranzacțiilor imobiliare ca sursă de venit bugetar. Acestea vizează în principal tranzacțiile financiare și de capital, precum vânzările, cumpărările și taxele de timbru.
Potrivit OCDE, în 2023, Italia a înregistrat cea mai mare pondere a acestor taxe, de 1% din PIB. Pe locurile următoare se află Belgia, Portugalia și Spania, fiecare cu aproximativ 0,8%. În Franța, taxele pe transferul proprietăților au reprezentat 0,7% din PIB, comparativ cu 0,6% în Regatul Unit și doar 0,3% în Germania.
Inițiativa Spaniei de a impune un impozit de 100% pentru achizițiile imobiliare realizate de cetățeni din afara blocului comunitar a generat ample dezbateri la nivel european. În mai 2025, în cadrul audierilor organizate în Parlamentul European, Jose García Montalvo, profesor de economie la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, a atras atenția că politicile fiscale din domeniul locuințelor nu reprezintă întotdeauna soluția optimă pentru corectarea disfuncționalităților pieței imobiliare.
„Modificările frecvente ale politicilor și lipsa de coordonare între măsurile fiscale și cele privind oferta de locuințe reduc eficiența impozitării, generând rezultate imprevizibile și menținând problemele de accesibilitate”, a explicat acesta.