România are cele mai mari tarife la încărcarea vehiculelor electrice din Europa

Deși nu are cel mai scump curent din Europa, România este țara din Europa cu cele mai mari tarife la încărcarea vehiculelor electrice.

Costurile mari afectează atât proprietarii de EV-uri, cât și adoptarea pe scară largă a vehiculelor electrice în țară. Situația ridică semne de întrebare despre competitivitatea României în tranziția către mobilitatea electrică.

România este una dintre cele mai costisitoare țări din UE în ceea ce privește încărcarea vehiculelor electrice

Tariful de 0,43 euro/kWh afișat în aplicația Tesla pentru România este la același nivel cu Austria și aproape dublu comparativ cu Spania sau cu Croația. Acest tarif nu mai poate fi pus acum pe seama unor fluctuații temporare. Potrivit unei analize realizată de Asociația Energia Inteligentă, el reflectă mai degrabă o strategie comercială intenționată, aplicată într-o piață considerată marginală, de tranzit și cu putere redusă de negociere.

Spania obține o victorie istorică într-o dispută de lungă durată privind subvențiile pentru energia regenerabilă

18:47

FMI și OCDE avertizează: Inteligența Artificială ar putea accentua decalajele dintre țările bogate și cele sărace

16:04

În tabelul de mai jos sunt prezentate tarifele la încărcarea vehiculelor electrice, costul final suportat de consumatori și prețul energiei pe piața pentru ziua următoare (PZU) în mai multe țări europene.

Comparând prețul energiei la stațiile de încărcare rapidă cu cel de pe piața angro, rezultă o discrepanță clară. România nu se află printre țările cu cel mai scump curent atunci când se raportează la puterea de cumpărare.

În multe momente, prețul angro al electricității se situează sub media UE. Totuși, șoferii de vehicule electrice (EV) plătesc printre cele mai mari tarife pentru încărcarea rapidă. Această diferență arată cum percep operatorii mari piața locală, și anume un segment de tranzit mai degrabă decât o piață de volum.

Piață de tranzit

Foto: Tesla

Pentru Tesla, România nu reprezintă o piață cu trafic intens. Stațiile instalate sunt puține și plasate strategic pe coridoare importante, mai ales pentru vehiculele care tranzitează regiunea. Fără un flux constant de utilizatori locali, operatorul recuperează investițiile și costurile operaționale prin tarife mai mari. Cu alte cuvinte, puțini plătesc mult, în loc ca mulți să plătească puțin.

Această abordare are sens din perspectiva companiei, dar este dificil de acceptat pentru consumatori, mai ales când se fac comparații regionale. Ungaria sau Polonia practică tarife semnificativ mai mici, demonstrând că diferențele nu țin de geografie sau de costul energiei, ci de gradul de utilizare și de nivelul concurenței.

Problema esențială este lipsa concurenței reale pe segmentul stațiilor ultra-rapide din România. Stațiile sunt puține, acoperirea limitată, iar alternativele în afara marilor orașe aproape inexistente. Într-un asemenea context, operatorul poate dicta prețul, pentru că utilizatorul român nu are opțiuni reale.

România a trecut direct la monetizare

Politica regională de prețuri tratează Europa de Est ca pe o zonă cu risc ridicat. Adopția vehiculelor electrice este lentă, legislația instabilă, iar infrastructura rutieră modestă.

Aceste elemente sunt „înglobate” în tariful final plătit de șoferi. Cazul Serbiei, unde încărcarea este gratuită, arată că operatorii pot ajusta strategia pentru a stimula piața. România, însă, a trecut direct la monetizare, fără a beneficia de avantajele unei piețe mature.

Problema nu se reduce doar la tariful de 0,43 euro/kWh. Problema este mesajul pe care îl transmite, și anume că România poate fi taxată mai mult, pentru că masa critică de utilizatori este încă redusă. Atâta timp cât numărul de EV-uri rămâne redus, iar infrastructura alternativă nu se dezvoltă agresiv, tarifele vor rămâne ridicate. Reducerile vor apărea doar când stațiile vor fi pline, concurența reală va exista și șoferii români vor avea, în sfârșit, de unde alege.