Exporturile Chinei zdruncină economiile în curs de dezvoltare

Exporturile Chinei invadează multe țări în curs de dezvoltare, redirecționate din cauza tarifelor impuse de piețele occidentale și a supraproducției interne.

Avalanșa de bunuri și de fabrici aduce cu sine efecte sociale semnificative, care amenință să zguduie din temelii economiile locale și să amplifice tensiunile sociale.

Cum amplifică exporturile Chinei tensiunile sociale în țările în curs de dezvoltare

Exporturile Chinei zdruncină economiile în curs de dezvoltare

România are al doilea cel mai mic raport taxe/PIB din UE. Veniturile fiscale europene au crescut cu 401 miliarde de euro în 2025

15:33

Datoria marilor companii de tehnologie pentru investițiile în AI poate pune presiune pe piețele europene de obligațiuni. Oferta ar putea crește cu 83% în 2027

14:06

Când Donald Trump a impus Chinei tarife foarte ridicate, el a spus că acestea reprezintă un răspuns la dezindustrializarea Americii. Aceste tarife au determinat, într-adevăr, o scădere a exporturilor chinezești către Statele Unite cu aproape 20%. Acum, aceste exporturi, dar și altele, se îndreaptă către alte piețe din lume.

Săptămâna aceasta, excedentul comercial al Chinei, adică diferența dintre exporturi și importuri, a depășit oficial un trilion de dolari. Vorbim despre un nivel pe care nici o altă țară nu l-a mai atins vreodată. Publicația americană New York Times vorbește despre un al doilea „șoc chinezesc” și despre ceea ce ar putea însemna acesta pentru țările în curs de dezvoltare care îl experimentează acum.

Acum două decenii, lumea occidentală a experimentat ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept „șocul Chinei”. Companii din SUA și din  Europa au externalizat producția către China până când aceasta a devenit, practic, principala lor fabrică. China a început să exporte jucării, haine, gadgeturi și automobile către lumea dezvoltată într-un ritm atât de rapid încât a contribuit la colapsul unor industrii întregi. Fabricile s-au închis, iar sute de mii, dacă nu chiar milioane de locuri de muncă, au fost eliminate. Impactul politic al acestui fenomen se resimte și astăzi.

Al doilea „șoc chinezesc”

Asistăm acum la un al doilea „șoc chinez”, care se desfășoară diferit. De data aceasta, China este blocată de tarifele impuse de Washington, fiind incapabilă să vândă suficient consumatorilor din țară. În aceste condiții, redirecționează mai multe dintre exporturile sale către țările în curs de dezvoltare și deschide propriile fabrici în unele dintre aceste state.

Primul „șoc chinez” a fost, într-o mare măsură, provocat de Occident, chiar dacă unii decidenți politici regretă și acum consecințele. În schimb, cel de-al doilea șoc are loc în țări care au un control mai redus asupra modului în care evoluează. Comparativ cu lumea dezvoltată, aceste țări depind mai mult de producție pentru a-și menține creșterea economică.

Prin urmare, consecințele sociale ale celui de-al doilea „șoc chinez” sunt probabil la fel de profunde ca în cazul primului, în Occident. Practic, începem să vedem primele semne ale acestor efecte.

O putere hegemonică în producție

Peste 300.000 de persoane din fabricile și uzinele de textile din Indonezia și-au pierdut locurile de muncă în ultimii doi ani din cauza importurilor chineze. Asta s-a întâmplat când materialele textile fabricate în China, care sunt mai ieftine, au început să inunde această piață. Când o fabrică de confecții din orașul Solo s-a închis brusc, în martie, 10.000 de persoane și-au pierdut joburile aproape peste noapte.

Și afacerile locale din Thailanda au fost afectate de exporturile „roșii”. Banca centrală a avertizat recent asupra „inundării exporturilor chineze” în Thailanda și în Asia de Sud-Est. Presiunea „a devenit mai severă din cauza supracapacității de producție a Chinei”. Totodată, importurile chinezești în Africa au atins pragul de 60 de miliarde de dolari în septembrie. Practic, a fost depășită deja cifra totală estimată pentru tot anul precedent.

Datele oficiale confirmă ceea ce mulți știau deja. China a înregistrat în 2025 un excedent comercial anual cu restul lumii de peste un trilion de dolari, o premieră absolută.

„Exporturile Chinei au crescut de trei ori mai rapid decât comerțul global. Un astfel de ritm de creștere nu poate exista fără închiderea unor fabrici în alte părți ale lumii”, a declarat Brad Setser, economist la Consiliul pentru Relații Externe.

Plusuri și minusuri

De data aceasta, China nu exportă doar produse ieftine, ci și fabrici. Acest lucru se întâmplă în mare parte pentru a evita tarifele foarte mari impuse de administrația Trump la produsele fabricate în China. Această strategie a avut și anumite avantaje pentru unele economii locale, precum Vietnam. Aici, industriile care s-au relocat, precum cea a încălțămintei și a mobilierului, sunt intensive în muncă și au nevoie de angajați locali.

În schimb, Malaezia oferă un exemplu al pericolelor pe care le presupune dominarea producției chineze. Industria locală de energie solară, aflată încă la început, a fost înlocuită de companii chineze care au construit fabrici uriașe, angajând zeci de mii de oameni. Apoi, Statele Unite au impus tarife care vizau direct exporturile chineze de panouri solare prin Asia de Sud-Est. Companiile chineze au fost închise, iar astăzi industria solară din această țară este în ruină.

Șomaj și nemulțumiri sociale

Multe dintre țările către care China redirecționează exporturile trec printr-o încetinire accentuată a producției interne. Populația acestor țări este în general tânără, ceea ce poate contribui la tensiunile deja vizibile în locuri precum Indonezia. Acolo, protestatarii tineri și-au exprimat frustrarea față de lipsa de oportunități.

Aceasta creează o combinație volatilă cu sentimentele anti-chineze existente în Asia de Sud-Est, unde afacerile conduse de etnici chinezi dețin o mare parte din avere. Mii de muncitori nemulțumiți au incendiat fabrici străine în Vietnam în 2014, ca reacție la încercările Chinei de a controla Marea Chinei de Sud. În Indonezia, revolte anti-chineze au izbucnit în timpul crizei financiare asiatice din 1998.

În urmă cu mai bine de două decenii, Occidentul a apreciat eficiența mașinăriei de producție chineze. Costul redus al forței de muncă a îmbogățit afacerile occidentale ani la rând, iar efectele sociale și politice se resimt și astăzi.

Există, așadar, o lecție importantă pentru țările din Asia de Sud-Est și nu numai. Spre deosebire de Occident, țările care suportă acum consecințele celui de-al doilea „șoc chinez” nu și-au dorit neapărat această situație. Totuși, ele vor trebui să se pregătească pentru impact.