Arhipelagul Svalbard: motiv de tensiune între marile puteri

Arhipelagul Svalbard, situat în Oceanul Arctic, a devenit un punct de interes major pentru marile puteri precum Rusia, China și SUA.

Controlul asupra acestei regiuni le-ar putea oferi avantaje economice, politice și militare într-o zonă bogată în resurse și cu rute comerciale tot mai accesibile.

De ce Rusia, China și SUA își dispută arhipelagul Svalbard

Foto: Unsplash

BNR e optimistă: „precedentele” care dau speranță pentru recuperarea Tezaurului României de la Moscova

22:34

Fed: dobânzile rămân ridicate la dolar, în cea mai divizată ședință din ultimele decenii

21:24

În Arctica, competiția pentru influență între marile puteri se intensifică, iar miza nu este doar Groenlanda. Arhipelagul norvegian Svalbard a devenit un punct strategic major, datorită poziției sale apropiate de Polul Nord, resurselor naturale și accesului la rutele comerciale și infrastructura de comunicații prin satelit, relatează publicația The New York Times.

Tratatul Svalbard, semnat după Primul Război Mondial, oferă aproape oricui dreptul de a se stabili pe insule și de a exploata resurse, fără a permite activități militare. Acest acord de un secol, însă, a lăsat loc pentru ingerințe externe, iar Rusia și China își cresc influența. În schimb, Norvegia încearcă să își consolideze controlul.

Svalbard este considerat un „unicorn geopolitic”. Deși aparține Norvegiei, tratatul a permis decenii întregi cercetătorilor, minerilor și imigranților străini să trăiască și să lucreze aici fără restricții. Studenți chinezi și europeni au colaborat la stațiile de cercetare, ruși și norvegieni jucau șah împreună și împărțeau mese tradiționale.

Această cooperare internațională se va schimba, însă, acum. Norvegia a restricționat dreptul de vot al străinilor, a blocat vânzarea terenurilor către cumpărători din afara țării și a impus reguli mai stricte cercetătorilor străini. În plus, a revendicat fundul mării în jurul arhipelagului pe sute de kilometri.

Ce avantaje oferă arhipelagul Svalbard

Aceste măsuri afectează direct viața localnicilor și a cercetătorilor străini, inclusiv a familiilor care trăiesc aici de zeci de ani. Frații Nathapol și Nattanagorn Nanthawisit, originari din Thailanda, se tem pentru viitorul lor după ce autoritățile au modificat regulile privind dreptul de vot și validitatea permiselor de conducere străine.

Această abordare mai dură face parte dintr-o nouă eră geopolitică, marcată de încălzirea globală, competiția pentru resurse și rivalitatea dintre marile puteri care ajunge până la Cercul Polar.

Arhipelagul Svalbard oferă o serie de avantaje strategice majore. În primul rând, este unul dintre cele mai bune locuri pentru descărcarea datelor satelitare și monitorizarea traiectoriilor rachetelor. Sub apele din jur se află rezerve semnificative de metale rare, precum cupru, zinc, cobalt și litiu, esențiale pentru tehnologiile moderne.

De asemenea, controlul arhipelagului oferă un punct de dominație asupra Arcticii, important pentru securitatea Europei, Americii de Nord și Asiei. Oficialii americani suspectează că cercetătorii chinezi desfășoară activități militare ilegale, în timp ce Rusia folosește un limbaj similar celui utilizat pentru revendicările din Ucraina.

Importanța strategică

Norvegia afirmă că trebuie să-și consolideze suveranitatea pentru a preveni transformarea Svalbardului într-o rampă de lansare pentru puteri ostile. Oficialii europeni și NATO avertizează că tratatul limitează suveranitatea Norvegiei. Totuși, Oslo consideră necesare măsuri stricte. Primarul Longyearbyen, Leif Terje Aunevik, spune că zona a evoluat dintr-un teritoriu izolat într-o comunitate internațională modernă, cu 2.500 de locuitori din 50 de țări, hoteluri de lux și zboruri regulate către continent.

Istoria Svalbardului arată importanța sa strategică. Considerat odinioară „pământul nimănui”, arhipelagul era locuit de minerii norvegieni și vânătorii ruși de blănuri. Norvegia a obținut suveranitatea după Primul Război Mondial, iar tratatul a garantat acces egal la resurse pentru semnatari, inclusiv Afganistan și Coreea de Nord.

Astăzi, infrastructura modernă, stațiile de cercetare și societatea deschisă fac Svalbardul atractiv pentru cercetători, investitori și producții cinematografice. Sub ape se află rezerve minerale semnificative. În 2024, Norvegia a anunțat intenția de a explora aceste resurse, inclusiv în jurul arhipelagului, provocând îngrijorări interne și externe. Rusia a catalogat inițiativa drept „ilegală” și a cerut respectarea limitelor suveranității norvegiene, iar Islanda și Uniunea Europeană au susținut poziția Moscovei.

Partidele de stânga din Oslo au cerut amânarea proiectului pentru protejarea mediului, iar guvernul a suspendat temporar licențele. Cu toate acestea, obiectivul Norvegiei rămâne exploatarea „profitabilă și sustenabilă” a resurselor.

Regiune de tensiune geopolitică

Rusia continuă să-și mențină prezența în arhipelagul Svalbard, în special în colonia minieră Barentsburg. Colonizarea rusă datează de secole, iar prezența Bisericii Ortodoxe și a cercetătorilor ruși consolidează influența Moscovei.

În paralel, China și-a stabilit cercetători în regiune și menține infrastructura științifică, inclusiv Stația Yellow River, unde există temeri privind utilizarea datelor în scopuri militare. Autoritățile norvegiene au restricționat accesul studenților chinezi pentru a preveni riscuri de securitate.

Referitor la proprietățile private, guvernul controlează 99% dintre terenuri și limitează vânzările pentru a proteja securitatea națională. Unele terenuri scoase la vânzare pentru sute de milioane de euro au fost blocate de autorități. Scopul este acela de a împiedica achiziția de către „cumpărătorul greșit”.

Astfel, Svalbard a trecut de la o zonă de cooperare internațională la un punct de tensiune geopolitică major. Norvegia, Rusia, China și SUA își dispută influența, resursele și avantajele strategice ale arhipelagului arctic.